Leon

"Dragii nostri,
Am primit cu mult drag scrisoarea voastra. Personal ma bucur ca mai traiti asa cum se poate trai azi. Mi-ar placea Leoane draga sa ne intalnim sa ma impartasesc din spiritualiatea unui om care si-a consumat viata pentru cele mai scumpe idealuri ale omenirii, iar Firutei seninatatea si resemnare cu purtarea 'cestor batraneti afurisite  care au venit prea repede peste noi".
...................................................................................................................................................................

Cand eram mica si mergeam in vizita la fratele si sora bunicului meu imi placea la nebunie sa cotrobai prin sertare, si prin camera pe care nu o prea foloseau.
Imi amintesc de tusa Firuta care nu s-a maritat niciodata, desi mi se parea forte frumosa si la batranete. "Pai cum sa ma marit/, zicea ea, Cand mi-a fost vremea toti baietii s-au dus pe front, s-apoi a fost prea tarziu". Era spirituala, imi placea de ea, avea o vorba" eu batrana? (dar era peste 70 de ani), numa' dracu-i batran!" Ei vezi, asta da atitudine!
Si matusa Firuta avea o viata linistita, isi cultiva pamanturile, gradina o sapa cu harletul caci era pe deal, iar cand avea o boala intotdeauna stia sa se trateze cu plantele de pe langa casa.
Dar nu de ea sunt cea mai fascinata, ci de unchiul Leon, pe care nu mi-l mai amintesc, caci s-a dus cand aveam 8 ani. Unchiul Leon este eroul meu. A fost pe front si detinut 7 ani, familia il credea mort, iar cand au fost eliberati (impreuna cu ceilalti detinuti) li s-a dat posibilitatea sa mearga in orice tara doreau ei (la noi erau comunistii bine instalati deja), iar el a ales sa se intoarca acasa. Unde a mai facut inchisoare pentru nesupunere si a mai fost persecutat de cateva ori de-a lungul vietii.
Unchiul Leon a invatat sa fie preot catolic, dar nu a mai ajuns sa profeseze. Stia multe limbi, mama imi zicea ca a invatat in inchisoare, cu ceilalti detinuti care erau din diferite tari.
Dar am uitat de unchiu' in ultimul timp, pana cand am dat la tara de o lada cu scrisori, caci adusesem din casa lor lucruri,  dupa ce ei nu au mai fost. Si asa m-am bucurat ca avea prieteni multi, si care il apreciau asa cum arata citatul de mai sus.
Dar mai stiu o relatare despre el: intr-o zi,  statea in tarnat si desfacea fasole uscata cand vine o tigana sa cerseasca"da-mi si mie niste fasole, sa le fac la copii de mancare", iar Leon ii spune "cata iti desfaci, atata iti dau". S-a pus tigana, a desfacut ea ce a desfacut vre-o doi pumni si-apoi s-a luat si s-a dus.

Unchiu Leon a trait atat cat sa vada ca existe o sansa pentru cei pe care ii lasa in urma.
 S-a stins din viata in anul 1990 in noaptea de inviere.

GRADINA DE LA SCOALA

Alergam, de colo colo si parca nu mai stam locului o clipa. E ciudat sa am un pic de timp liber. Asa de mult m-am obisnuit cu viteza si sa facem lucruri multe si variate de-odata incat ma simt bizar.
Despre gadina de la scoala vreau sa va povestesc.
Am fost formatie completa: bucatarul nostru, puiu, si cu mine in Sighetu Marmatiei, unde ne-au chemat Clubul Rotaract Sighet sa incepem impreuna cu copiii de la o scoala generala o gradina . Asa de bine a iesit evenimentul incat chiar si dupa 10 zile mai simtim entuziasmul copiilor.
A fost pus un afis la scola si cine a vrut sa vina, a venit. E gradina lor, a copiilor care au venit, ei au plantat-o, ei o vor ingriji. Pamantul era cam zgura si umplutura, de aceea  partenerii nostri din Sighet au adus pamant mai bun , niste paleti de transport si am facut "jardiniere" in care am plantat alandala (oare cum se scrie acest cuvant?) bulbi si radacini de flori, capsuni, in mare plante perene, autohtone. Plantele au fost donate din gradinile unor familii sighetene.

Copiii sunt foarte receptivi cand le dai incredere. Ma tot intrebau daca"e bine doamna? "E foarte bine! ", le spuneam. (chiar daca se putea mai bine). Important este sa prinda drag si sa le placa sa "gradinareasca", nu sa faca de la inceput perfect si corect, caci atunci ce mai invata?
Ne-am jucat un joc la inceput , in care am vazut relatiile  care exista in natura intre diferitele elemente. Ce variata si bogata e natura! Am incercat sa o imitam in gradinuta noastra.
Ce mai, ne-am distrat, a fost o zi insorita si bogata.
Iar drumul pana la Sighet - prin Targu Lapus de o frumusete aparte, mai ales acum toamna, cand padurea e aurie.
O sa mai facem, fiindca merita. Copiii, noi, natura.

?

Daca ar fi sa am o clipa si sa ma uit in spate la acest an....... OAAAAU!!! si mai avem inca un sfert.
Vreau sa  lansez o provocare - avem un proiect pe care nu stim cum sa il denumim si va rog pe voi, cititori sa imi dati o idee, ce va trece prin cap, primul lucru, ca un " brainstorming ". Sunt sigura ca va iesi ceva mult mai bun decat ce avem pana acum.

 Momentan se numeste "Gradina de la scoala" dar are nevoie de un titlu atractiv pentru copii (gimnaziu sau primara).
Ce spuneti?

Pizza due formaggi a la Marcone!

"Marcone"il numeau pe bucatarul nostru unii prieteni din facultate. A dat bine aici apelativul. Si cum aveam 2 feluri de branza a facut pizza due formaggi. dar branza nu e una oarecare, ci aveam cas de la tanti lena, o batrana frumoasa de stiu eu... 70si de ani care face cas de cand e ea, si ne este vecina in fundul gradinii de la tara.  iar a dou-a branza este telemea de capra luata de la niste caprari din satul de unde este bunicul. am fost sa ne vedem mosia, sa vedem acele bucatele de pamant ce au ramas de la bunicul, in satul Noslac, dicolo de Mures. E frumos acolo, deluris, multi pescari, padurea ceva mai aproape, tin minte ca in curtea strabunicii erau niste struguri albi de masa atata de buni caci intotdeauna mancam pana crapam . Am cunoscut o familie care ne cultiva o gradina, oameni din Ocna Mures, un oras care nu are alta sansa decat sa devina sustenabil sau sa dispara, caci industria s-a terminat acolo. In Ocna Mures  majoritatea populatiei isi produce hrana :legume, pasari, porci. E un oras unde populatia din satele  din jur venea sa lucreze. acum nu mai este. acum oamenii din oras merg in satele din jur si lucreaza pamanturile.  Am mai cunoscut o matusa, pentru prima data, si are vre-o 65 de ani si ea. Ne-a primit fericita, ne-a omenit, am plecat de la ea cu un sac de cartofi, o punga de ardei si un iepure taiat (crescut de ea). Sa mai venim, sa-l aducem si pe ala micu'! Mi-a aratat iepurasii si pe nepotelul de un an jumate cum dormea ca un ingeras, la racoare in casa! "Ii mai bine, aici , ce sa faca la Aba pe caldurile astea in bloc? - (era si cu maica-sa)"
V-ati prins? Pizza avea si ardei cu poveste.
Iar rosiile de pe ea sunt cele uscate la soare dupa 3 zile toride de august (acesta urma sa fie episodul II din pusul pe iarna).
Si pizza aceasta facuta cu drag de bucatarul nostru avea o inimioara din aluat in mijloc! Ah, ce dragut! Asa este el, simpatic, cu glume bune in program.

Ntura si cum stie ea sa se repare, fara ajutorul nostru

Iar am exagerat cu sucul de catina azi! e trecut de 1 si nu mi-e somn..... ca in hitul verii... speram ca daca trece vara, trece si hitul. Sunt obisnuita sa dorm instant dupa ce ma pun in pat... dar de data aceasta o jumatate de ora.. si nimic , mai fresh ca azi- dimineata. I-am propus bucatarului meu ceva activitate nocturna... poate mai consumam energie... dar dormea.. aproape si l-am lasat.. macar unul dintre noi sa fie maine odihnit sa poata conduce.
asa ca am venit sa scriu... despre plimbarea mea de acum cateva zile.
cluj,... din cand in cand fac pe turistul- ma plimb in centru pe unde n-am mai fost demult, fac poze, ca asa observ ce mai e nou, s- a intamplat sa-mi iau inghetata de pe langa casa Matei si sa imi ureze vizita frumoasa! Ce compliment mai dragut decat acesta? Sa ma vada ca pe un turist, fara griji, fericit, relaxat,  intr-o zi de lucru! Poate ca asta si sunt, ce-i drept mi-e drag clujul, dar nu ma simt aici acasa, ci doar in trecere. Dar s anu ma intelegi gresit, nu sunt nefericita aici, ma bucur de "calatoria" spre locul pe care il cautam de fapt.
Despre gradini vreau sa va povestesc. Pe strada Babes, cum urci de la BCU spre Hasdeu pe dreapta este un gard lung.... de la un santier. Acolo, cand inca se construia cu hei-rupul capitalismul infloritor urma sa fie o mega constructie cu mega-de-toate in ea. S-au apucat de santier chiar inante de ce sa dea "criza" peste ei si au  golit arealul, au sapat cateva fundatii si au ingradit. Apoi l-au parasit. Dupa 3 ani, adica acum, a inceput sa cada cate un panou si sa vedem ce minunatie de gradina a iesit ! Avem deja copacii pionier maricei. Da, pamantul are tendinta de a se acoperi cu vegetatie, daca e lasat in pace de catre om, si in timp de a se impaduri. Oriunde iesi in natura si observi, daca exista pamant exista vegetatie pe el, sau covor de frunze (in padure). Repet, daca omul nu intervine. acolo unde este cultivat, pasunat excesiv, defrisat, samd, nu discutam acum.
Ti-am adus cateva poze sa te minunezi si tu: sunt  copacei pe care nimeni nu i-a sadit. stiu, sunt balarii, am spune noi. Dar asta e natura, dupa ce o disturbi, apar prima data plantele mai rezistente, mai urate dar robuste, care pregatesc terenul pentru copacii pionier, cu crestere rapida dar viata mai scurta, si-apoi apar cei longevivi, mai frumosi. Cere timp, e si ea un organism peste care a dat o boala grea si i-a cazut  tot parul de pe el, a ramas in pielea goala. Pana s-a refacut, sa fie din nou frumos, a durat!
Dar nu cat dureaza e important, ci faptul ca se intampla.
Da, natura daca ete lasata in pace, si eu ca activitate umana intervin cat mai putin la ea, devine din ce in ce mai frumoasa, mai bogata, mai diversa, mai feiricta si fiindca noi suntem o parte din ea , si pentru noi va fi mai bine.
Ok, deja exagerez! dar intelegi ce vreau sa zic? Priveste cu alti ochi balariile, de exemplu. Intelge ca buruienile din gradina continua sa iasa, ori de cate ori le scoti, si nu fiindca sunt rele si pamantul e dusman, ci fiindca nu il intelegem de ce are el nevoie. El are nevoie sa fie acoperit. Daca il racai si il dezvelesc, si-l las in curu'gol, el se acopera. Si ghici cine castiga pana la urma acest joc? Cine are mai multa experienta?
Si vine somnul, incet incet......
Fotografiile sunt luate de sus, e o groapa de 3 metri minim, acolo unde sunt copacii, deci sunt maricei deja