Ne-am mutat

Un colt din raiul nostru cu un ingeras in el

Pe 8 septembrie 2014 semnam actele la notar si cumparam terenul.
Dupa exact 4 ani, pe 8 septembrie 2018 a fost prima noapte in care am dormit eu in casuta noastra. Da, am reusit sa ne mutam. Nu pe 1 iulie, ci ieri.
Viata este ciclica si minunata. Suntem fericiti ca am reusit sa facem, in sfarsit, acest pas.
Nu, nu este gata. E departe de a fi gata. Pot face o lista luuunga cu ce nu e gata si inca una luunga cu ce deja avem.
E important ca o putem locui.
Vecinii deja ne-au urat bun venit. :)
Urmeaza.... restul. Voi povesti in viitorul apropiat cum am amenajat interiorul.

Interiorul unei case din baloti de paie

Bucataria

Cum arata la interior o casa din baloti de paie tencuita cu pamant? E obligatoriu sa fie saracacioasa? De ce oare ai tendinta de a o asocia cu un bordei sau cu o casa de la tara a unor oameni simpli.
Desi ne mutam de la oras la tara intr-o casuta din baloti de paie mica, mica, mica,  ne plac spatiile moderne, lucrate atent si finisate cu grija. Nu lux, dar nici brut.
L-am rugat pe arhitectul meu sa ne faca si noua niste "randari" , adica niste imagini 3D virtuale cu interiorul casutei.
"Caci toti beneficiarii primesc randari, numai eu nu". Singur, nu este timp pentru luxuri dintr-astea, insa el si-a facut timp si de Pasti, in loc sa stea sa se odiheasca ne-a randat casuta.
E fain sa am finalul in fata ochilor, sa il pot vizualiza atunci cand mi se mai ineaca corabiile si "nu se mai termina odata casa asta, bine ca am facut-o mica, caci daca o faceam mai mare, cand se mai termina?". Tocmai, daca o faceam mai mare nu o construiam noi si probabil era deja gata, noi aveam un imprumut si nu am fi invatat atatea cate invatam acum... mai ales arhitectul nostru care  lucreaza pe santier, mai nou aproape in fiecare zi.
Trebuie sa ne mutam. La 1 iulie predam locuinta in care stam acum cu chirie. Unde va fi mutarea? In casuta sau in cort :) ? ...vom vedea...

Baia

Camera de jos

 Supanta

Locatarul misterios

Iarna, de pe ulita

O pasare si-a facut cuibul acolo unde i-am lasat intentionat loc. Vezi in aceasta postare cum am construit locul de cuib.  Avem un locatar serios, chiar misterios. Noi nu l-am vazut, doar vecinul il observa si pozeaza (imaginile ii apartin) cand trece dimineata si seara pe langa casuta noastra, in drum spre serviciu. Din spusele lui, este o bufnita care din cand in cand "sta pe prispa , ca o baba". Cand am lasat locul de cuib, ma asteptam la o cioara, sau ceva similar, mai comun. O bufnita? Nici nu am sperat, este o onoare si o mandrie sa o gazduim! Pacat ca va pleaca cand ne vom muta noi, sau poate ne imprietenim....

Stii ca fiecare pasare are obiceiurile ei de a cuibari: unele se ascund in tufe ( sticletii mici), altele sus in plopi, caci prefera inaltimile  (ciorile), altele in streasina: porumbeii, vrabiile.. si berzele pe stalpii de curent, altele in scorburi (graurii). In functie de marimea si inaltimea la care se afla adapostul fiecare pasare isi va alege locul. Se pare ca noi am facut un loc potrivit pentru bufnita, neintentionat.

Stiai ca bufnitele sunt rapitoare nocturne? " Stand intr-un copac, miscandu-si capul datorita auzului spatial bufnitele pot localiza exact un soarece de camp chiar la o distanta de 50 m , sau la jumatate de metru sub zapada. " (citat din cartea "Natura- dascal pentru dascali" realizata de Asociatia "Grupul Milvus") 

Update: este o cucuvea, a identificat-o un cunoscator. 

"God is in the details"

"God is in the details"

Intr-o dimineata primesc urmatorul mesaj:

"Buna dimineata, satenilor le place casa din groapa! N-au crezut ca o sa iasa asa de faina. No, o zi buna sa aveti!" 

Mi-a scris un amic din sat, mutat si el de curand de la oras la trei case mai in-colo. E vorbaret, pesemne s-a imprietenit cu lumea. Mi-a facut ziua buna. Sper ca ati inteles ca despre casuta noastra vorbeste. 

"God is in the details" spunea faimosul arhitect  Ludwig Mies van der Rohe. 

Acum cateva luni, casa era inca ciudata:  trei ziduri masive, cu patru goluri de geamuri si usi si un acoperis care cobora pana la sol. Totul tencuit grosier, cu lut.

Toamna aceasta casa a primit pe fatada din nord o terasa acoperita si un placaj de lemn cu scopul principal de a o proteja de precipitatii. Aceste noi detalii au indulcit-o , au facut-o mai prietenoasa. 

Daca pana acum casa era din exterior austera, elementele de lemn folosite la terasa si la placaj ajuta la impartirea vizuala a triunghiului fatadei nord. Acum usa de intrare este intr-un plan secund, iar terasa cu detaliile ei de lemn finisat si ceruit intr-o culoare imprumutata din natura sunt primele pe care le observa ochiul. 

Lemnul este iubit in general de multa lume ca material de finisaj la case, este considerat un material cald, placut. Iar cand este lucrat ingrijit ti-e mai mare dragul. 

Sunt sigura ca Mies si-ar pune mainile in cap daca ar fi sa vada casuta noastra :), insa o parte din principiile arhitecturii lui se regasesc, desi el le aplica la materiale moderne: arhitectura simpla, curata, inobilata prin detalii. 

"Less is more" mai  spunea Mies. Eu consider ca ne regasim in aceste filozofii. Nimic din aceasta casa nu este gratuit, totul are un rol functional. 

Uite cateva poze cu evolutia fatadei, ca sa vedeti si ilustrat ceea ce vreau sa transmit .... si inca nu e gata!

Ni s-a dus vestea!

Oxizi în var pentru zugrăveala fațadei

"-Oare nu știți unde este casa de lut?"
"-A.. păi e în următorul sat, nu la noi aci. Mereți tot înainte și cum intrați în sat faceți dreapa."
A venit soră-mea în vizită și cum vine rar, căci locuiește la București a încurcat satele. Pe drum, ajungând în satul vecin a întrebat pe un localnic unde este casa noastră, crezând ca a ajuns în satul nostru.
Așa am aflat că ni s-a dus vestea :).