Kamut- experimentul nr. 1

Cum iti dai seama ca o mancare a inceput sa se strice? Dar inca nu miroase... eu o dau bucatarului nostru sa o guste, caci nu sunt sigura (pentru mine fiecare mancare care este putin acra, mi se pare stricata). Iar el, se prinde dupa ce a luat o lingura buna din ea si cand e gata inghitita ultimul gust este putin acidulat.. ca la apa minerala cand faci "eeeeeeeehhh". Pe scurt, azi n-am avut parte de cina. Puiul mi-a facut program si m-a alergat toata dupamasa iar cand in sfarsit a trecut pe taramul viselor, am incercat si eu cateva variante din frigider. Primele doua n-au trecut testul bucatarului, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu desertul :)
Kamut e un grau special, cultivat de egipteni din timpuri stravechi. N-am gasit foarte multe retete pe net cu el. Noi am planificat o mancare din el, dar dupa ce l-a fiert si l-a gustat, bucatarul nostru a spus ca parca s-a potrivi sa faca ceva dulce din el.
A lasat kamutul la inmuiat de ieri pana azi si l-a fiert cam 30 min. Oricum, nu stim daca se poate fierbe mai bine sau nu, data viitoare incercam sa-l fierbem mai mult timp... poate sub presiune. Are o coaja groasa care nu s-a spart odata cu fierberea. Dupa ce l-a fiert in apa cu sare a pust cam 3-4 linguri   de kamut intr-un bol, o lingura de miere si lapte (el, rece, eu l-am incalzit fiindca mi se face piele de gaina de la cel rece) si l-am mancat. Ce sa zic, a trebuit sa rumegam pe el mai mult timp si cam scartaia intre dinti. Dar gustul era bun, nu mai tin minte cum e arpacasul si daca seamana cu el, caci n-am mancat demult o coliva.  Oricum, pentru primul experiment, a iesit o surpriza.
Pana si puiu l-a gustat (simplu, fara miere si lapte) si a mai cerut cateva linguri, era in asteptarea grisului cu lapte si a vanatorii de iepurasi!

Supa prajita -episodul doi

Mai tineti minte ca la un moment dat am scris despre o supa prajita pe care bucatarul nostru a fuserit-o.
Ei, astazi a gatit-o cu placere si a iesit pe masura!
A taiat marunt o ceapa medie si a calit-o in ulei, a taiat marunt legumele (3 morcovi, 2 radacini de patrunjel, 1/2 capatana de telina). Peste ceapa calita a pus morcovii, i-a calit cam 5 minute, a pus patrunjelul, l-a mai lasat un pic, apoi telina si le-a mai lasat 5 minute. Apoi a turnat apa. A mai adaugat 2 pumni de fasole verde rupta, 5 cartofi taiati cuburi si verdeata (patrunjel si telina). Le-a sarat si le-a lasat sa fiarba. La sfarsit i-a pus doi pumni de mei si l-a mai fiert putin. De la acestia supa s-a ingrosat putin si nu a mai avut nevoie de rantas. In farfurie a dres-o cu smantana si 3 picaturi de lamaie.
Bucatarului nostru de aceea ii place aceasta supa fiindca poate simti gustul fiecarei legume in parte si fiindca e o abundenta de legume si te poti satura doar cu ea. Pe de alta parte, poate sa ii dea ultima tenta de aroma diferita, in functie de ce verdeata proaspata are (leustean sau tarhon sau marar sau patrunjel). Si asa se poate juca cu aromele (ca o doamna care isi alege parfumul zilei in functie de starea de spirit).

Prajitura de duminica

Ca o bunica harnica, mama mea a facut duminica la tara prajitura, in primul rand pentru puiu familiei! Imagineaza-ti un aluat de cozonac facut bile de marimea pumnului, umplute cu un pic de dulceata si puse in tava inghesuite una intr-alta (ca sa nu se usuce cand se coc).
Doar duminica poti face asta, caci ai nevoie de timp si rabdare.
Lista de ingrediente:
aluat:1 kg faina 000, 200 gr zahar, 200 gr unt, coaja rasa de lamaie si portocala, 4 oua intregi, 50 gr drojdie, 1 cana de lapte, 1 lingurita de sare.
mai trebuie: 1/2 pachet unt, 2 oua,1 lg lapte
Cum le-a facut: a pus drojdia la crescut in lapte putin caldut cu un pic de zahar si faina; a frecat oualele cu zaharul, sarea si a turnat peste laptele. A framantat aluatul (fara unt) si l-a lasat sa creasc o data. Apoi a adaugat untul topit si a mai crescut inca o data (si-a dublat cantitatea). A iesit un aluat mai moale decat cel de cozonac. Trebuie sa te pregatesti ca o sa fie o "mocicosala serioasa"! Dupa ce a crescut a dou-a oara, l-a impartit in doua si a intins pe rand foi groase de 1 deget, l-a uns cu unt topit (o bucatica, alta decat cele din acantitatile de mai sus), l-a facut rulada si l-a taiat cu cutitul in 20 parti egale.  Fiecare particica a aplatizt-o, i-a pus la mijloc o lingurita de dulceata si i-a strans marginile, de a iesit un cosulet. Le-a pus in tava unsa cu unt. una langa alta (au incaput 20 intr-o tava) si le-a lasat din nou la crecut. Le-a uns cu un " magavais" de ou batut si 1/2 lingura de lapte. Daca e cald in casa, cresc repede.
Acum au fost bune de ps la copt.
Aici a inceput distractia! A chemat "fochistul" (tata) sa faca  foc cu lemne in soba, caci gazul are o presiune prea mica si nu reuseste sa incalzeasca cuptorul (soba din tabla). Sa vezi ce caldura au dat niste lemne putrede din curte ! A fost munca de echipa, tata a trebuit sa stea cu ochii cand pe foc, cand pe tava, sa n-o arda, dar s-o coaca. S-au copt foarte bine, ultima tava a iesit uniform, pana la ea a invatat :)
Puiu le-a apreciat si le mananca inca cu pofta, langa  o cana de lapte.
Metoda de a le pune una intr-alta cand se coc le pastreaza moi si pufoase. Cand le mananci rupi una cate una, caci se desprind usor.

Tarnatul si cepele

"Treci ploaie calatoare
Ca te-ajunge soarele
Si-ti taie picioarele
Cu-n mai, cu-n pai, cu sabia lui Mihai
Toata plina de malai."
Mai tineti minte cantecelul acesta? Printre putinele amintiri din copilaria mea este una cand ne jucam in tarnatul din imagine fiindca afara ploua si cantam acest cantecel.
In acest weekend am fost la tara. La toti trei ne-a priit. Bucatarul nostru si cu mine am avut un respiro binevenit, am lucrat in gradina si ne-am obosit fizic, ne-am deconectat total de toata aparatura moderna care ne streseaza zilnic (telefon, internet, televizor). Iar puiu si-a recapatat pofta de mancare.
Azi m-am gandit sa va dau un sfat despre ce sa faci cu un copilas de 2 ani care nu mai are pofta de mancare. Noi l-am dus la tara. Si-a schimbat mediul, jocurile, preocuparile. A sapat cu tati in gradina (tinea de harlet si apasa si el cu piciorul), a umblat cu toate uneltele periculoase cu care putea umbla, si a lucrat in aer liber de dimineata din-ainte de 8 pana seara cand se intuneca (cu pauze de masa si un somn la pranz). L-a batut vantul, i-au curs mucii dar era extrem de fericit.  Cand ii era foame, se ducea in casa si se punea pe scaun la masa. Cerea singur de mancare. M-am distrat ca in ziua cand am ajuns, la masa de seara a mancat de zici ca nu mai mancase de o saptamana! Indesa painea in gura cu ambele maini, caci eu nu tineam pasul cu pregatitul soldateilor.
Cand te gandesti cata sanatate fizica si mentala iti poate da iesitul la tara la sfarsit de saptamana, nu te mai poti gandi la valoarea in bani pe care o are o amarata de casuta intr-un sat. Caci devine de nepretuit.
P.S. Ceapa din imagine este o parte din recolta de anul trecut. Am impletit-o cu bucatarul nostru intr-o dupamasa. A fost tare relaxant!

Casa de la tara -prolog

Oau! deja 50 de postari! Si nici nu am inceput inca... sa va zic despre casa de la tara.
Cand am inceput acest blog, am hotarat sa va scriu si despre cum vom renova casa de la tara. Este o casa taraneasca din 1925 mostenita de la strabunica mea (mama mamei mamei mele), situata in satul Razboieni, la 80 km de Cluj. E locul unde bucatarul nostru isi cultiva legumele si e absolut fascinat de ce bunataturi cresc in gradina. Aici puiu a corelat onomatopeele scoase de diferite animale cu animalul in sine, a umblat dupa gaste si a asteptat vacile sa vina de la pascut.
Sezonul agricol a inceput. Salata, spanacul si mazarea sunt deja de o saptamana in pamant!
Dar sa va povestesc cateva legende despre strabunica mea. A fost o femeie hotarata, de mica. Csongradi Rozalia, pe numele de fata, trebuia sa se casatoreasca cu un fecior dintr-un sat alaturat, treaba aranjata de matusi. Fata, de buna credinta a spus "da", numai ca nu era chiar sigura. Si a lasat ca nunta sa se pregateasca, iar in vinerea nuntii, cu doua zile inainte, s-a razgandit. Nici bataia zdravana pe care a incasat-o de la mama ei nu a mai putut-o schimba. Ea nu se marita si gata. A vuit satul o vreme, dar lucrurile s-au domolit. Dupa cativa ani, s-a maritat cu Istrate Ironim. Mama mea imi povesteste cum o intreba pe bunica ei :"bunico, dar de ce "l-ai luat" pe bunicul?" raspunsul era: "fiindca era cu pantaloni, nu cu itari, ca restul feciorilor". Si a ai adaugat " si mi-a zis ca are pamanturi".  Ei dar avea si datorii la banca, si doua fete din casatoria anterioara (era vaduv). Totusi, mama zice ca avut o viata buna alaturi de alegerea inimii ei.
Pentru mine acest loc este unic. Vacantele de vara le-am petrecut aici, cu bunica si bunicul si de aceea casa are un loc aparte in sufletul meu. De-abia asteptam sa o facem "ca atunci cand trece cineva pe strada sa intoarca capul dupa ea", dupa dorinta tatalui meu.
Nu stiu ce praf magic se imprastie in vazduh acolo, dar pe fiecare din familia noastra acest loc ne-a cucerit. Si iarasi, fiecare are ceva doar al lui care il leaga de el.
P.S. Pozele pe care le-am adaugat sunt de anul trecut. (iar cea din background-ul blogului e din gradina de la Razboieni)