Supa de gulii

"Fiinţele umane, cu temperamentul lor, fac o greşeală, lasă răul făcut, iar când apar rezultatele negative, lucrează cu toată puterea ca să le corecteze. Când acţiunile de corectare par că au avut succes, oamenii ajung la concluzia că aceste măsuri sunt nişte realizări măreţe. Oamenii fac asta într-una. .....Este la fel cu omul de ştiinţă. Stă zi şi noapte aplecat asupra cărţilor, obosindu-şi ochii încât aproape ajunge orb, iar dacă îl întrebi la ce Dumnezeu a lucrat în tot acest timp, îţi va spune că a inventat o pereche de ochelari care să corecteze vederea slabă." un citat care mi-a placut din cartea "Revolutia unui spic" de Masanobu Fukuoka si am vrut sa vi-l impartasesc.

Sa revenim la bucatarie!
Gulioarele sunt printre legumele mele preferate. Puiu le rontaie crude ca pe mar, iar supele din gulioare au gustul lor specific.
Au aparut deja in piata gulii destul de gustoase (de prin sere) caci in gradina inca e prea devreme. Bucatarul nostru a gatit o supa usoara: si ca mod de preparare, si ca efect asupra sistemului digestiv. A pus la calit o gulie taiata cubulete, cepa verde taiata, marar si patrunjel verde tocate, apoi a adugat cam 3 litri de apa, si o jumate de cana de orez. A condimentat cu sare, boia si cury. Dupa ce au fiert, a acrit-o cu 2 polonice de iaurt (mai lichid).
Exista o sumedenie de moduri pentru a-ti gati o supa de gulii. O alta reteta pe care mama mea a facut-o in weekend a fost cu gulii, morcovi, verdeturi, sare, ulei. Ea a acrit-o cu lamaie direct in farfurie. Depinde de ce legume si ce acreala ai la dispozitie.
Merita sa faceti o supa de gulie sau macar sa va cumparati una si sa o rontaiti cruda, cum face puiu!

 Supa facuta de mama (cu morcovi)

Frunzele guliei se pot folosi la impachetat sarmale! Sunt putin mai aspre decat vita de vie, dar dau un gust deosebit umpluturii. Mama a facut doar cateva in frunza de gulie, restul in frunza de vita de vie (caci avea frunzele de la o singura gulie), si le-a fiert impreuna.

Sarmale in frunza de gulie, cu sos de marar.

Supa de ceapa pentru coconi

Hai sa va povestesc intai o intamplare. Intr-o vineri dupa-amiaza am plecat la tara direct de la birou, n-am mai trecut pe acasa. Cand ajungem, ne dam jos din masina si primul lucru - ma intalnesc cu una dintre vecine. Cu ochii mari, putin speriata, ma intreaba "doar nu s-a intamplat ceva, de esti toata in negru?". Nu, raspund eu, si in sinea mea ma intreb. "Chiar asa, ce s-a intamplat?" Ma imbracasem ca un arhitect - camasa neagra, pantaloni negri, pantofi negri. Acolo, la tara nu este femeie sa fie in negru decat cu un motiv anume - e in doliu. Iar eu eram in "doliu"si ca trebuia, si ca nu trebuia. M-am resemnat, mi-am aruncat repede hainele ca sa nu mai induc in eroare si pe altii care ne vedeau asa... in doliu.
Cine stie, poate mergea vestea pana in celalat capat de sat :) si stii cat de umflata ajungea acolo!
Despre supa de ceapa a la bunica lui puiu: Intr-o oala de supa a pus un piept de pui, sare si a tocat ceapa verde multa. Dupa ce au fiert, le-a strecurat si a fiert taitei de casa. A fost varianta imbunatatita - de ocazie (caci alte legume nu avea) si trebuia sa mearga la sigur ca sa o manance un pui de om rasfatat de 2 ani si un pic.
A mancat, caci avea imagine de supa de carne.
Pentru adulti nepretentiosi, se poate adauga in farfurie si ceapa verde taiata din supa! Si carnea fiarta... cine o suporta!
P.S. cocon este  in limbajul popular maramuresean termenul folosit pentru baiat mic (dar nu bebe). Varianta pentru fetita e fatuca. Eu l-am preluat de la bucatarul meu care nu vorbeste romaneste, ci maramureseneste. El a facut scoala in maghiara iar romana o stie din viu grai (oricum, si-a imbunatatit-o in timpul facultatii) si e tare simpatic cu termenii lui.

Ciuperci umplute

Am fost la tara, din nou unde ne-am intalnit cu bunicii care sunt si ei "navetisti de weekend". Gradina ne astepta cu buruieni multe si cateva planuri. Sambata am exagerat cu munca, seara simteam ca a fost cam mult. Hobbyul e fain atata timp cat ramane distractiv, dar e bine sa exagerezi din cand in cand ca sa iti dai seama ca de fapt ceva nu e in regula. Ca poate se poate si altfel. Da, se poate gradinarit si altfel, nu sa te lupti cu natura (caci oricum ea castiga), ci sa conlucrezi cu ea. Principii descoperite de mine de curand. Ne vom informa, vom studia si anul viitor vom fi mai inteligenti.
La tara bucatarul sef e mama mea, iar bucatarul nostru nu se baga decat la gratare. Stiti ca nu se poate cu doi bucatari in aceeasi bucatarie!
Mama a pregatit azi un aperitiv foarte rapid si usor. Il face des. Curata ciuperci champignon, palariile le lasa asa cum sunt, iar picioarele le taie marunt. Palariile le aseaza in tigaie, le umple cu picioarele tocate, putin cas, sare, si patrunjel roaspat tocat. Le da la foc pe aragaz in tigaie cu capac. Delicioase!
Puiu nu a vrut sa le guste, dar nici noi nu aveam asteptari in privinta asta.

Piept de pui cu pastai si loboda prajita

Azi am facut o mancare de oraseni cool. Cel putin asa suna.. si arata.
A fost munca de echipa. De fapt, eu l-am provocat pe bucatarul nostru, scotand din congelator un pui. Cand m-a intrebat ce m-am gandit sa fac cu el, i-am raspuns ca nimic... l-am scos ca sa il gatesti.. cum vrei. Mi-era pofta de pui.
A calit  in ulei o ceapa si un usturoi verzi tocate marunt, pieptul de pui taiat cuburele, a pus sare , boia, a pus pastaile proaspat scoase din congelator, i-a pus capacul si le-a lasat la facut - puiul si cu fasolea au lasat zeama.
La sfarsit am intervenit eu, cu un experiment. Am ales cateva frunze de loboda rosie, le-am rulat si le-am taiat fasii cam de 2 cm grosime. Le-am calit in putin ulei, in tigaie cu capac (le-am pus si sare ca sa lase apa). Au fost surprinzator de gustoase. Cu un gust intens, putin acrisoare, crocante. Au lasat o zeama rosie, ca sfecla.
Bucatarul nostru a fost si el incantat de rezultat si ne-a parut rau ca nu am calit toata gramada de loboda. Prietena de la care am aflat cum se face cu loboda spunea ca mama ei o foloseste asa, ca si garnitura la fripturi. Mai incercam.

Supa de salata II (fara porc)

De ce e rosie supa, intreb eu? (avea o tenta de roziu) - Am pus boia, spune el. Dar nu era cu boia reteta, indraznesc eu sa comentez..... nu ca n-ar f fost exelenta la gust.
Bucatarul nostru mi-a ascultat rugamintea de a incerca reteta lui aprilus de supa de salata. Si ca un bucatar adevarat, a adaugat/ schimbat cate ceva la ea. Eu am fost foarte incantata de gust, dar el a spus ca o prefera pe cea cu "slaninuta";ce sa-i faci, e un ardelean adevarat caruia ii place porcul.
A calit usturoi verde tocat, a facut un rantas de faina, a turnat  cam 3/4 l de jintuiala ( ca o adusesem de la tara, dar se poate cu lapte sau iaurt) si 1/4 litri de lapte (ca sa goleasca recipientul), un vailing de salata, apa cat sa o acopere, sare, boia, marar si frunze de leustean tocat. Au fiert. La sfarsit, a spart cateva oua intregi si le-a mai fiert putin.
Cantitatile sunt iara la ochi, caci asa e cu artistii astia, chiar daca sunt bucatari... mai pun, mai gusta, se mai gandesc ce este in frigider, ar merge, si trebuie consumat.... el cam pune ce are, cat are, fara stres ca nu are ingredientul cutare si nu poate face reteta aceea!
Bun, bun, foarte bun! Multumim de reteta bucatarului care ne-a vandut pontul si multumim bucatarului care a gatit-o si pentru noi!