Caldura mare si despre eco-cartiere

Caldura mare... ce sa facem ce sa facem? A! Stiu! Imi cumpar aer conditionat in casa! Cam asa raspund cativa dintre noi la provocarile climei din ultimul timp. Asa ne comportam si cu pamantul. Nu este apa? Irigatii!  Sunt buruieni? Ierbicde! Dar este oare  aceasta o rezolvare sau o amanare a gasirii unei solutii care pe termen lung sa nu lucreze impotriva ta? 

Ce este un eco-cartier sau mai bine zis cum poti avea o locuire urbana in termeni ecologici?

Am vizitat un eco cartier in Germania acum 5 ani si nici nu stiam ca este asa ceva. Pe atunci, mintea mea de student nu putea cuprinde vederea de  ansamblu si ce principii stateau in spatele acelui ansamblu de cladiri. L-am retinut, totusi, caci era altceva! Cateva blocuri de locuinte colective impanzite de panouri solare, cu vegetatie ce se catara pe ele, cu balcoane sprijinite de stalpi (si nu in consola cum este “cool”), alei printre blocuri pavate sumar cu pietris sau cateva lesezi printre care creste troscotelul, masini lasate la marginea ansamblului in  parkinguri,si tramvai sau biciclete care aveau voie sa traverseze cartierul. Am descris imaginea Cartierului Vauban din Freiburg, Germania,  filtrata de mintea unei studente la scoala de arhitectura din Cluj. 

Acum, dupa cativa ani, recitesc si inteleg mai multe. 

Un eco-cartier apare in primul rand din dorinta si vointa unui grup de oameni. Ei se asociaza cu scopul de a-si construi un bloc  de locuinte sau ansamblu de mai multe blocuri , fara asa aiba un promotor extern. Ei sunt promotorii, adica cei care fac sunt si beneficiarii.  

Din punct de vedere finaciar, aceasta le permite ca pretul pe care l-ar fi platit pentru profitul intermediarilor (investitor, promotor, etc) sa il transforme in pret platit pentru a creste calitatea contructiei si respectul pentru mediu atat in executia cat si pe parcursul utilizarii blocului de locuinte.

Un alt lucru special pe care nu il intalnesti la locuintele colective clasice sunt spatiile comune care se folosesc de catre toti membrii micii comunitati. De exemplu, eco-cartierul din Strasbourg a luat viata din vointa a 10 familii. Blocul cu 11 apartamente are spatii care se folosesc la comun: camera de oaspeti, atelier, spalatorie, boxe pentru depozitare, gradina, sala de festivitati (chefuri, zile de nastere). Aceste spatii sunt necesare unei familii, dar nu le foloseste asa de des incat sa nu le poata impartii cu alte familii (inclusiv echipamentele cu care sut dotate). Acest tip de locuire se mai numeste locuire participativa. Este o comunitate formata din membri care se cunosc toti intre ei, se ajuta, sunt toleranti, isi rezolva neintelegerile si au reusit sa ajunga la un numitor comun 

Un eco-cartier este responsabil fata de mediu. La  Strasbourg blocul de locuinte este facut din lemn (material regenerant), izolat termic cu lana, a fost dotat cu panouri solare pentru apa calda menajera. Inclusiv locuitorii lui au diferite practici eco-responsabile: fac compost din resturi vegetale, folosesc apa de ploaie pentru irigarea gradinilor de legume de pe langa bloc, au ales aparate electrice de uz casnic economice. 

Eco-cartierul din Freiburg este un ansamblu de mai multe cladiri , unele reconvertite din foste cazarmi militare. Aici, masinile sunt lasate in 2 parkinguri de la marginea cartierului, dar sunt multi locatari care nu detin o masina. Cartierul este bine deservit de transportul public (tramvai). 

Cladirile sunt adaptate si pentru persoanele cu deficiente locomotorii : 2 blocuri de locuinte sunt legate cu pasarele intre ele astfel incat a fost posibila montarea unui singur lift ce le deserveste. 

Toate exemplele despe care am povestit nu par imposibil de realizat. Totusi sunt gesturi mici care insa fac o diferenta uriasa pe termen lung pentru locuitorii acestor cartiere si ne dau un exemplu ca se poate sa locuim responsabil si la oras. 

Iata un video despre Eco-cartierul din Freiburg

Pizza cu mazare, dovlecel, cas si ceapa

Ei,ei, dragul meu blog! De cand nu am mai scris aici! Azi insa e musai caci am mancat o cina inedita:
Bucatarul nostru, asa cum face el de cand il stiu a gatit din ce a avut, o noutate. El foaret rar citeste retete, cred ca doar cand a invatat sa faca blatul de pizza l-am vazut studiind. El gateste intuitiv si foarte rar s-a intamplat sa nu aiba o intuitie pe gustul meu:)
Aveam mazare, dovlecei, ceapa , toate cultivate de noi si aduse din gradina de la tara. Asa ca a facut un blat de pizza (reteta o gasesti aici) peste care a taiat rotocoale de ceapa, felii subtiri de dovlecel, a ras cas, a presarat boabe de mazare si patrunjel taiat. Sare, piper, si la cuptor cu el! Ai crede ca mazarea nu se face, dar sa stii ca s-a copt. Era asa de frageda, caci n-avea nici o sansa sa ramana nefacuta. L-am servit cu putin iaurt deasupra.
Delicios!

Sunt tare mandra de puiu ca a invatat la doar cei 3 ani si 4 luni ai lui sa mearga pe bicicleta fara  roti ajutatoare. Sa vezi cum radia de fericire cand a vazut ca merge singur. Multumiri multe bunicului care cu farmecul, increderea si rabdarea lui a facut posibil acest mare eveniment!

Tarta cu urda si spanac

Azi am dat cu banul cine sa mearga cu puiu in parc. Eu sau bucatarul nostru.... n-aveam nicicare tragere de inima si normal, a iesit el, dar am mers eu... de ce? fiindca fiecare trebuie sa faca ce se pricepe mai bine. initial m-am bucurat si m-am gandit ca ce ar fi sa fac tarta cu urda si spanac. dar cand am vazut ca trebuie sa fac ceva blat pentru ea..... am schimbat foaia si l-am rugat sa faca el tarta , ca ma duc eu in parc.
asa ca specialistul nostru in bucatarie ne-a facut o cina minunata.
Blatul a fost de pizza- aprox. 500 gr faina, 300 ml apa calduta, 25 grame de drojdie, un pic de sare si un pic de zahar. A facut un aluat obisnuit si a dospit cam o jumatate de ora timp in care a pregatit umplutura. A zdrobit vre-o 4 catei de usturoi i-a pus in tigaie in ulei, alaturi de 500 gr spanac proaspat si le-a lasat la scazut sub capac. Cand a fost gata, l-a tocat mare, l-a pus intr-un castron si a adugat 250 grame de urda, 2 oua batute pentru papara, sare, piper si nucsoara (duap gust).
A impartit aluatul in 2 si a intins doua foi. Tava a uns-o cu ulei si a presarat-o cu faina, a pus foaia intinsa, umplutura si a acoperit-o cu cealalta.
A pus-o la cuptor imediat, nu a mai dospit. A stat in cuptor cam 20 de minute la foc mare- timpul difera de la cuptor la cuptor.

Minunata!
Recomandarea bucatarului pentru cei carora le plac gusturile mai tari: sa incerce o branza mai cu caracter, un gust mai puternic, gen feta, gorgonzola, parmezan etc.

Zamatisa sau branza de vaci

Cuvantul zamatisa e  mult mai pitoresc rostit decat scris "zamatysha"... Azi am facut branza de vaci cum facea mama si bunica, nu cu calciu lactic ca in retetele pentru mamicile "moderne".

Este o branza ce se obtine din lapte netratat termic (adica nepasteurizat,  nefiert sau neinghetat initial). dar cine ar ingheta laptele?  uite ca se poarta- mama are un laptar care ne aduce lapte de ani de zile, si la un moment dat nu intelegea mama de ce nu i se mai prinde laptele- uite de aceea: ca domnul laptar in baga la congelator de seara ca sa nu se strice pana ajunge cu el a doua zi la oras!  Ce figura!

Asadar, e nevoie de lapte de vaca netratat termic - daca il iei de la piata verifica sa nu fi fost inghetat. Am pus laptele intr-o oala, l-am acoperit cu un servet si l-am lasat la temperatura camerei 3 zile (eu am o oala de lut ars pe care doar la aceasta o folosesc).

Deasupra s-a ales smantana (pe care am ales-o si am pus-o intr-un castron la frigider) si in interior s-a facut "lapte prins". Durata de prindere variaza- vara la 30 de grade se face intr-o zi, dar iarna poti astepta si 5 zile. Dupa ce s-a prins, am luat o sita, un tifon (greu de gasit in zilele noastre), si un castron.

 Tifonul l-am intins pe sita si le-ampus peste castron. Am turnat laptele prins in tifon si a inceput sa curga zarul. Am adunat tifonul de l-am facut cosulet si l-am legat. ar fi trebuit sa-l agat ca sa se scurga, dar nu am avut de ce asa ca l-am lasat in sita si s-a scurs oricum, doar ca forma branzei a fost mai plata.

A iesit o branza delicioasa, deloc inecacioasa! puiu a mancat alternativ : o gura de paine cu gem, o lingurita de branza goala.

E asa de simplu sa faci branza, si atat de buna iese!

Dupa acest procedeu ramane un zar, care nu se arunca ci se foloseste la o supa de salata de exemplu, sau la una de urzica cu marcris.
Daca nu folosesti tot laptele prins pentru branza, restul sa il pui la frigider, caci daca e prea mult timp lasat afara va mucegai sau se va acri prea tare.
 Si din laptele prins se face  o bautura extraordinar de buna, dar asta e o alta poveste!

Ce ma invata gradina

"Vreau sa mananc plante" exclama puiu sambata pe la ora 8 seara dupa o zi de "coasa" in gradina. "Cum adica? Ce anume vrei sa mananci?" il intreaba bucatarul nostru. "Salata, ceapa".... Eu , sa nu-mi cred urechile... puiu sa ceara salata? ce-i drept, de ceva vreme noi tot mancam, dar nici nu mi-a trecut prin cap sa ii ofer si lui, caci el comenteaza si la patrunjelul din supa.
Si l-am vazut cu ochii mei cum isi indesa singur salata in gurita, dupa ce musca cu pofta din painea cu cas si putina slaninuta... ca adevaratii cosasi.
Sunt incantata ca anul acesta nu am arat gradina! Am primit atatea in schimb !  Primele plate pe care le-am mancat au fost dar din partea pamantului catre noi ca nu l-am mai bulversat(salata, ceapa, usturoiul, patrunjl). Am descoperit 4 nuci mici ce au aparut pe langa cel mare din nucile cazute pe jos. Dar marea mea bucurie a fost sa descopar cateva cuiburi de cimbru. Nu-mi venea sa cred! Si lumea face rasaduri ! cand daca il lasi sa isi scuture samanta te-ai scos anul viitor si nu te mai doare capul... ei, hai poate il raresti, dar si asta doar cand culegi pentru mancare. Minunat! Am mai scos de pe lista o treaba! Si uite asa incet, incet, mai castigam timp pentru alte lucruri. In toamna m-am decis.  Voi lasa din fiecare - dovlecei, castraveti, fasole, mazare sa ramana in gradina , sa putrezeasca peste iarna si sa vad, poate vor iesi la anul!
Anul trecut am semnat in primavra flori (primule). Anul acesta- au iesit. dar locul nu l-am sapat. la fel, am semnat spanac peren- nu s-a facut, iar anul acesta nu intelegeam ce monocultura am pe 10 mp de teren . el este! s-a inzecit! extraordinar! peste 2 satamani il gatesc.
macris am semnat in 5 lucruri din gradina, si doar intr-unul a iesit acum, om vedea la anul! imi place sa imi tratez gradina asa: eu ii propun seminte , ea accepta, sau nu, imi mai arata cam unde si cand ar fi fost mai bine, si asa se deschide dialogul.

Din gradina facuta in inima clujului am invatat ca ridichilor le place umiditatea si pot sa aibe si semiubra, de 3 ani incercam sa cresc cridichi in plin soare in gradina. anul acesta le-am semnat pentru a 3-a oara intre capsuni- si iata ce frumoase sunt- siruri, siruri. Capsunile le-au tinut umiditate pana au germinat (de prisos sa spun ca primele 2 dati nu au iesit).