Permacultura aplicata in conceptia unei case - 3 -

Aceasta este continuarea posturilor anterioare, pe care le puteti citi AICI (1)  si AICI (2)

Inca o imagine de viziune cu locul nostru , avand ca protagoniste pe gastele deja mult dezbatute in familie. Unde este iarba va fi de fapt gradina de legume, urmeaza sa o "cultivam" si in imagine.

Ce-i si cu permacultura asta? Suna asa de bine la prima vedere, un fel de "dolce vita fa niente" . Dai de Fukuoka care face seed balls si doar le arunca si e belsug , apoi de Sepp Holzer care face hugekultur si totul creste de la sine! Nu mai trebuie sa sapi! Ieee!
Unii oameni, visatori ,cand descopera (superficial) permacultura cred ca au descoperit modul cum se evadeaza din viata aceasta nebuna si vor trai fericiti pana la adanci batraneti, in mijlocul naturii, venerand-o ca greierul din faimoasa legenda.

Permacultura aplicata in conceptia unei case - 2 -

O imagine de ambient a proprietatii, inca in lucru, facuta de arhitectul meu, nu asa ca-i talentat? Apa e chiar reusita. :)

Daca nu ati citit postul anterior, va indemnam sa o faceti AICI inainte de a parcurge textul de mai jos, care vine in completare.

Permacultura aplicata in conceptia unei case -1 -

Foto:  Principiile permaculturii (roata mare) si eticile permaculturii (roata din mijloc).

Nu credeam ca am sa "frec" atat planul casei noastre. Asa spunem noi cand tot modificam si tot mai gasim o idee care pare mai buna. Eu cred ca si in timpul constructiei o sa mai modificam (Acum stiu ca citind, i se ridica parul in cap arhitectului meu, care se intampla sa fie si sotul meu). Dar chiar el a zis ca "nu stim ce o sa facem, dar sigur o sa ne distram de minune" (cu mine). Asta era in contextul in care am facut o modificare si am revenit inapoi la situatia initiala in mai putin de 5 minute.
Ei si ce-i daca ma schimbam pe ici, pe colo (nu prin partile esentiale),  nu trebuie sa fim rigizi , doar evoluam, cunostintele noastre sunt tot mai aprofundate in timp ce lucram si in timp ce construim.
Spunand acestea, contrazic arhitectii care sustin ca " nu mai schimbi nimic dupa ce incepe santierul, fiindca dai totul peste  cap". Au si ei dreptatea lor, o schimbare atrage dupa sine mai multe schimbari pe care nu le observi din prima. Iar la o constructie clasica care implica mai multi specialisti in proiectare, altii in executie si altii fiindbeneficiarii, e greu sa urmaresti.
Uite un beneficiu in a-ti proiecta si construi casa singur: cand faci o schimbare, tu fiind si beneficiarul si proiectantul si dirigintele de santier  si unul dintre mesteri e mult mai simplu.

Leacuri pentru raceala

Oare de ce se zice mai degraba "m-am racit?" si nu "am racit?" (nu stiu cat e de corecta forma a doua dar nu suna asa de rau ca "am imbolnavit") .
O fi vina mea ca m-am racit? Adica eu cu mana mea, cu comportamentul meu, ca nu am avut grija de mine am reusit sa fac treaba aceasta.?
 Dar daca cand te racesti poti sa alegi intre " m-am " si "am " , la partea cu vindecarea nu mai merge- nu poti spune "am vindecat", ci doar "m-am vindecat" sau "m-am facut bine" sau "m-am insanatosit"
Asadar, e clar ca ramane treaba mea sa "ma fac bine"  chiar daca "am racit".
Uite un leac- bomba  probat.
Storci o jumatate de lamaie, adaugi in ea 2 lingurite de miere, 2 catei de usturoi pisati si 10 boabe de piper rosu pisat proaspat.
Ca sa arate bine si sa iti vina sa il gusti o parte din produs il treci inapoi in lamaine (nu va incapea tot). Il lasi 15 minute la macerat si il bei cu lingurita (si pe cel care a ramas in cana).
Sa stii ca nu-ti vine sa urli cand il bei, caci sunt 4 arome tari care se simt ca atare fiecare (usturoiul cel mai slab). Eu a simtit asa: prima lingurita: lamaie , miere si putin piper... nu-i rau, a doua- un pic mai piperata... ultima piperul si-a spus cuvantul (s-a lasat la fund). Apoi iti simti porii pielii fetei, in zona nasului de parca transpiri (piperul).

Incearca si tu! Fa-l de 2 ori pe zi! O sa iti si placa si "te vindeca" :)

Cum ne-am gandit noi la casa noastra.

Markovecz al meu (asa cum ii spunea un bun prieten ca sa il enerveze) a citit intr-o carte, demult, cand inca nu era nici la facultate ca arhitectul nu isi poate face propria lui casa.
Deveny Sandor, un arhitect postmodernist cu influente  Makovecz-iene spunea lucrurile acestea. Ah, hai sa va explic. Makovecz era un arhitect maghiar organic care se inspira din natura in operele sale. De ex. are o biserica care seamana cu o bufnita.
In fine, sa revenim. Deci cica arhitectul nu isi poate face casa proprie. Am un prieten- tot arhitect, care poate si citeste acum si care mi-a zis ca a desenat cam 200 de variante pana acum pentru casa lui (inca nu s-a apucat de construit).
Ok, am inteles, daca arhitectul nu isi poate face casa , atunci arhitecta o sa poata. Dar nu singura, impreuna cu arhitectul ei.
Fiindca casa noastra nu este un scop in sine , ci o unealta. Nu este opera de arta la care vom lucra pana o vom desavarsi, ci locul nostru pe care il vom folosi, ne vom bucura de el si il vom adapta in timp in functie de cum se modifica si viata noastra. Va trebui sa ne deserveasca ca familie si cat mai repede. Asta nu inseamna ca va fi urata, nici fuserita, nici negandita.
Dar noi ca si arhitecti suntem constienti ca sunt un numar infinit de posibilitati de a pune unele langa altele niste functiuni si tot atat de multe variante pentru o imagine a casei. Deci e bine sa ne decidem, sa ne punem limite si sa trecem mai departe, la constructie.
Noi asa am facut cand am definit casa noastra:
Am descris nevoile noastre de acum ( nu clisee de genul casa cu mansarda, cu dormitor matrimonial, dressing, inca 2 dormitoare de copii, eventual de oaspeti sau birou) , am clarificat ce vrem din punct de vedere al spatiilor , al legaturilor intre ele, al energiei (cat mai putina energie consumata in timpul folisrii) al legaturii cu exteriorul, al stilului si al imaginii, iar restul rezulta.
Da-i bice!