Unde sunt copiii?

Ninge!!! Mami hai, mergem afara cu sania (erau primii fulgi seriosi, nici vorba de zapada de sanius).
Dupa vre-o doua ore, cand se vedea stratul de 5 cm de zapada am iesit, in sfarsit. Puiu nu mai avea rabdare.
Am mers la locul de sanius, dintre blocuri , cu lopata de alunecat , am lucrat, am aruncat  zapada ca sa facem o partie din care sa nu mai iasa iarba. Puiu o tot proba si spunea unde sa mai punem, unde sa facem hopuri, etc. In tot acest timp, sa fi fost o ora buna, din blocurile vecine nu a aparut nici un copil.
Oare unde sunt copiii? N-au vazut ca ninge de la pranz?

La Multi Ani 2016!

Acum un an, pe vremea aceasta  eram cam dezamagita. Nu mergeau lucrurile cum am fi vrut, deja de mult timp si ma cam saturasem. Noroc ca noi in familie ne intelegeam si eram sanatosi. Am vorbit noi doi si am decis ca anul care urma (2015) o sa ne dam toata silinta, o sa ne straduim si o sa mucim ca sa indreptam lucrurile spre directia in care vroiam sa mergem.

Iar daca dupa un an nu o sa fim multumiti, vom lua in considerare si posibilitatea de a ne face traiul in alta parte.

Asadar, acum, dupa 365 de zile, ma uit in spate si ma gandesc cat de multe am facut anul trecut. Nu doar ca sunt multumita cu ceea ce am realizat, dar sunt si entuziasmata pentru anul care va veni. 

Da, suntem bine, suntem pe drumul pe care ni-l dorim, cel putin eu asa gandesc....

Șoarecii înoată!

Azi e ziua mea! Eu o simt tot ca un început.
Poate și din cauza căsuței și a deciziei de a ne construi căsuța cu mâinile noastre. Am învățat așa de multe cu șantierul acesta! Și am făcut atâtea greșeli, dar am avut și mai multe reușite astfel că dacă trag acum linie și le adun, sunt mulțumită.

Un cal , obosit nevoie mare dupa o lunga calatorie in vestul salbatic ajunge la un han; intra, se pune la bar si ordona dand cu copita in blat 
"O cola rece!"
 "Si un pai?", intreaba hangiul
"Da, paie, paie, multe paie!"

Am gătat!

Ne distrăm ... în trei

"Mami, azi am căzut doar de două ori în apă " spune puiu mulțumit, când ne pregăteam să plecăm spre casă. Da, a căzut în șanțul plin de apă, nu în lac, iar la a doua cădere  cînd i-a ajuns apa până la brâu, după ce i-am schimbat iar toate hainele l-am amenințat cu o pedeapsă cam dură dacă mai cade azi în apă. Nu de alta, dar nu aveam cu ce să îl mai schimb și însemna să plecăm acasă și iar să nu terminăm acoperișul. Ei bine, a reușit să evite pedeapsa, spre bucuria tuturor.

Gătăm? sau ...nu Gătăm?...

Ghici cine-i pe casă?

Ce faceți în weekend? ... o întrebare clasică de vineri.. la care am răspuns mai puțin clasic: punem țiglă pe casă.
Sâmbătă dimineața tot drumul spre șantier ne-am contrazis pe subiectul dacă terminăm sau nu de pus restul țiglei pe casă în ziua respectivă. Eu susțineam că da, el susținea că nu. În fine, nu asta era relevant, dar am fost amândoi încăpățânați să o ținem pe a noastră.