Cum salvezi o casă din văioagă #4

Ne-am decis să vă împărtășim  experința de șantier cu ocazia revitalizării unei case din văioagă. Cine știe, poate aveți și voi una și astfel vă ajutăm să o renovați , transformînd-o chiar în casă de locuit permanent.

Am mai scris despre această casă - aici, aici și aici

Am rămas cu o restanță- să completez povestea începută prin vara anului trecut, a unei case din văioagă, care printr-o extindere a devenit o casă foarte confortabilă.

Acum casa este deja locuită, dar nu este pe deplin finalizată.

O provocare mare a fost pentru dulgheri întâlnirea dintre acoperișul vechi și cel nou. Primei echipe nu i-a reușit deloc să alinieze  cota acoperișului nou cu ce a acoperișului vechi, următoarea echipă a mai compensat greșelile.

E important să găsești meșterii care să pună suflet atunci când lucrează la casa ta. Să aprecieze casele micuțe, vechi și să se străduiască să facă cât pot ei mai bine. La repararea caselor vechi nu e necesar să cunoască ultimele tehnologii să scoată peretele drept, iar muchia să fie laser. Meșterului trebuie în primul rând să îi placă ceea ce face. Chiar dacă face o tenuială de var, sau  caută o grindă veche, cea mai potrivită pentru poziția în care să o integreze, el face o muncă mai grea decât unul care aplică lavabila pe un perete din gips-carton. El alege dacă o face ca lumea sau o fușerește. 

Știu ca e greu să găsești meșteri în ziua de azi, în această țară, dar te rog, nu îi lăsa să facă un lucru de mântuială, mai bine oprește șantierul și caută pe altcineva. Vei găsi, cu siguranță!

Și totuși, cu toată graba, geșelile și echipele care s-au perindat pe acest șantier, căsuța are o nouă față, este locuită și nu a fost demolată, ci transformată. 

Las pozele să vorbească de la sine.

O grădină de iarnă care va primi un acoperiș înierbat

Cum salvezi o casă din văioagă #3

 Ne-am decis să vă împărtășim  experința de șantier cu ocazia revitalizării unei case din văioagă. Cine știe, poate aveți și voi una și astfel vă ajutăm să o renovați , transformînd-o chiar în casă de locuit permanent.

Am mai scris aici si aici despre această casă.

Proiectul a fost făcut de arh. Józsa Judit, cu sprijinul Sztarhitecții - lor.

Plan parter- existent

Plan parter - propunere

Plan mansarda - propunere

O lucrare delicată este alipirea zonei noi de casa veche. 

Pe latura casei unde a fost adăugat corpul nou s-au făcut subfundări (aică s-a săpat sub fundația existentă, eșalonat pe tronsoane și a fost turnat beton). 

Asta se face pentru că casele vechi au de obicei fundații puțin adînci și dacă sapi lângă ele o fundație mai adâncă pentru extindere, o să se deplaseze fundația veche.

Apoi s-au turnat restul fundațiilor noi și placa pe sol. Pe această placă s-a construit scheletul de rezistență din lemn recuperat de la vechiul grajd.

Pentru a face legătura între casa veche și extindere am fost nevoiți să desfacem o porțiune de zid din paiantă. 

Muncitorul, în timp ce îl demola, înjura de mama focului că e tare ca betonul. 

Așa arată un zid de pământ, tare ca  betonul.

-Va urma- 

Cum salvezi o casă din văioagă #2

Ne-am decis să vă împărtășim  experința de șantier cu ocazia revitalizării unei case din văioagă. Cine știe, poate aveți și voi una și astfel vă ajutăm să o renovați , transformînd-o chiar în casă de locuit permanent.

Am scris aici prima parte a poveștii casei din văioagă.

Azi vorbesc despre camera din față.

Camera din față

O caracteristică a acestor case în general este  înălțimea interioară utilă cam mică față de spațiile cu care suntem acum obișnuiți. Aici erau cam 2,2 m. Proprietarul, înalt fiind, a decis să sape și să coboare nivelul final al pardoselii (noi) cu aprox. 20 cm.  De săpat a fost mai mult cam 50 cm, scoțînd pardoseala existentă din dușumele și straturile de sub ea până s-a ajuns de unde începea fundația de piatră.

Suportul pardoselii noi este un polistiren extrudat de 5 cm peste care o placă de beton slab armată. Important este ca această placa să nu fie turnată până în ziduri. S-a lăsat o distanță perimetrală de 15 cm până în zidurile exterioare. Acolo se va pune pietriș, iar peste placă dușumele din lemn. 

De ce se lasă această dinstanță și nu se toarnă placa până în zid? Pentru ca umezeala care vine din pămînt să aibe pe unde ieși (prin acastă bandă liberă, fiindcă pe restul suprafeței betonul e ca o barieră pentru vapori). Dacă nu lași această bandă liberă atunci umezeala va ajunge în ziduri și la un moment dat se va produce mucegai.

O variantă de vis pentru această pardoseală ar fi fost una din argilă. Dar aici se lucrează cu muncitori locali și se dorește ca șantierul să se finalizeze cît mai repede ca proprietarul să se poată muta în casă. Deci soluțiile pe care le alege sunt unele ancorate în realitatea cunoștințelor muncitorilor pe șantiere din Romania,  adaptate ca să fie compatibile cu casa de văioagă. Adică un var mai gasești cine să facă, dar lut ba.

Pereții au fost reparați cu tencuială de var, dar nu a fost mare nevoie de reparații (de lut nu s-a băgat nici un muncitor să facă). Apoi am amplicat zugrăveală de var alb.

Geamurile vor fi păstrate, sunt mici, duble. Un tîmplar va repara și înlocui ramele lipsă. El va prelungi și foile de uși interioare ( spre în jos, acolo unde am coborât nivelul). 

Tavanul este din scândură și grinzi de lemn vopsite maro. Cam apăsătoare culoare, vom încerca să curățăm vopseaua de ulei, iar lemnul să rămână cel natur. 

Cum salvezi o casă din văioagă - #1

 Casa din imagine reprezintă pentru unii o bijuterie, iar pentru foarte mulți alții o grămadă de moloz. 

Nu îi judec nici pe unii, nici pe ceilalți și înțeleg ambele păreri. Să o păstrezi reprezintă o adevărată provocare pentru a o aduce la nivel de casă locuibilă , să o dai jos și să faci una nouă este mai ușor dar cu siguranță mai scump,  iar simplitatea ei nu o vei mai regăsi în construcția nouă.

În satele din țara noastră există un număr infinit de astfel de construcții cu care oamenii nu știu ce să facă. Întotdeauna apare veșnica întrebare: dacă o păstrez și o renovez, cum anume trebuie să fac renovarea, cu ce materiale și cine sunt muncitorii care o să lucreze?

Voi încerca să răspund acestor întrebări în speranța că voi inspira și voi ajuta și pe alți proprietari de case bătrânești să le dea încă o șansă "grămezilor de moloz" :) 

Urmărind evoluția  șantierului casei din imagine  este un bun prilej de a da un răspuns practic la întrebarea "Cum abordăm revitalizarea caselor bătrânești?"

Ce am câștigat mutându-ne la țară- #2 Pământ

Nu știu de ce în zilele noastre o bucată de pământ agricol este așa de puțin apreciată.... dacă nu poți construi pe ea, e pe bani de nimic.
Noi ne-am luat 1000 mp , în sat, ca să putem grădinări. Am construit casă, avem un lac, o pisică și o grădină de legume. N-avem garduri, nici vecini. Ne vizitează noaptea câinii și pisicile, dar nu distrug legumele, au drumurile lor.
Grădinărim de 10 ani. Nu de hobby, ci de necesitate. Încă de când s-a născut primul nostru fiu am simțit o obligație ca noi să producem cât mai multă mâncare. Și pentru sănătate, dar și pentru siguranță.
A fost și criza anilor 2010 care ne-a scuturat și ne-am dat seama că nu ne putem baza doar pe banii produși din servicii. Suntem arhitecți, meserie abstractă, producem desene complicate pe care nu mulți le pot citi. Când cade piața imobiliară nu mai avem de lucru.
Pământul este aurul nostru. Ne hrănește, ne ține sănătoși. La trup și la minte. Am citit undeva că omul modern nu se mai bucură de realizările sale fiindcă multe sunt abstracte și mintea nu le percepe, nu sunt reale, palpabile. De aceea bucuria de a vedea cum crește roșia plantată în propria grădină este mai mare decât bucuria câștigării unui contract important.
Noi ca omenire suntem tot mai abstracți și producem tot mai multe lucruri "de umplutură", le zic eu. Am uitat bazele și bucuria simplității vieții.
Pământul ne oferă și oportunitatea libertății și a unei autonomii mai mari. Zic oportunitatea căci dacă ai pământ nu ești autonom imediat. Dar poți deveni, într-o măsură mult mai mare decât dacă ai sta la bloc, la oraș. Nu sunt adepta autonomie totalitare. E bună o interdependență, la nivel de comunitate.

verdețuri semănate din toamnă, protejate cu geamuri vechi

Pentru a ne crește autonomia, noi am început cu o casă fără credit, construită de noi, apoi producția mâncării, legume și de anul acesta și fructe căci au intrat merii pe rod.
Este al doilea an când fac melegar pentru a folosi semințele proprii. O componentă importantă a autonomiei gospodăriei este să ai propiile semințe pe care le păstrezi de la un an la altul. Sunt cele mai rezistente la boli și încolțesc bine.

Melegar, anul acesta mai profi decât anul trecut

Urmează solar și seră, uscător de legume/fructe, cuptor de pâine, duș solar de vară, etc.
Și fiecare dotare ne face tot mai autonomi.