Daca nu intelegi despre ce e vorba, am cateva posturi anterioare despre casuta XS pe care o contruim. Este o poveste cu mai multe episoare. Incepe aici .
Asadar, am reinceput santierul. Mult mai calmi, mai "intelepti". Totul se intampla cu un motiv , nu e nimic aleatoriu. A trebuit sa gresim ca sa ne schimbam atitudinea. Urmatoarele zile in care am lucrat la casa intr-o echipa mica au fost speciale. Toti eram pe santier din pasiune, din curiozitate pentru ce iese, din placerea de a construi.
Din nou suntem 4: eu si arhitectul meu, tata si prietenul nostru.Am primit profilele pe care a trebuit sa le inlocuim, au fost foarte promti producatorii (luni le-am cerut si marti erau produse, miercuri pe santier).
Deja stiam sa montam structura acoperisului si fiecare profil unde vine, am insurubat profilele si pana seara o cosoroaba era deja prinsa. Dar si un balot de proba era sus :)
Cand a inceput sa prinda profilele de sus si toata structura se misca arhitectul meu a spus " stiam eu ca e mai bine la planseta" , dar si-a schimbat parerea dupa ce structura s-a mai rigidizat si nu i se mai parea periculos sa urce.
Piesa de rezistenta a zilei a fost mamaliga la ceaun. O minunatie! Am primit si un facalet, o sa il pastrez ca amintire de la santierul casutei.
Au urmat niste zile calme, iar vreamea a tinut cu noi. Adica a plouat in fiecare zi, inca de mai multe ori, insa nu ne-a stricat de tot ziua de lucru, numai ne-a incetinit. Ce-i drept, era putin deranjant ca eram cu ochii in patru cu sculele tot timpul stranse sub prelata caci ploaia venea dintr-o data. Dar nu era cazul sa ne enervam sau sa ne stresam, dupa cum spune si prietenul nostru:
" Daca si pe ploaie te enervezi, ajungi sa o iei razna" (in santier)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu