Ne distrăm ... în trei |
27 octombrie 2015
Am gătat!
26 octombrie 2015
Gătăm? sau ...nu Gătăm?...
Ghici cine-i pe casă? |
Sâmbătă dimineața tot drumul spre șantier ne-am contrazis pe subiectul dacă terminăm sau nu de pus restul țiglei pe casă în ziua respectivă. Eu susțineam că da, el susținea că nu. În fine, nu asta era relevant, dar am fost amândoi încăpățânați să o ținem pe a noastră.
21 octombrie 2015
Șapa
Șapa |
Nu zic că e bine sau e rău. Este așa cum este și așa cum trebuie să fie, dacă faci o construcție după metodele uzuale.
Dar noi trebuie să dăm gaura la macaroană, să inventăm și să încercăm și alte metode, neconvenționale, ca să nu ne plictisim.
Avem câteva principii :
-metalul să fie înglobat în tencuială sau șapă, să nu intre în contact direct cu baloții
-baloții să fie protejați cu tencuială (cei din pereți) sau cu șapă (cei din pardoseală și acoperiș)
-lianturile din tencuieli și șape să fie permisive cu vaporii (var, argilă )
- metalul să rămână pe interior, iar talpa din exterior să aibă legătură minimă cu metalul de la interior. Legătura se va face prin șapă.
20 octombrie 2015
Arta țiglei
Ce frumos! |
(coa' = caută = un fel de trebuie).
Așa și noi, dacă am început căsuța, coa' să o terminăm, la un nivel la care să poată să ierneze fără să se deterioreze.
Și mai este o vorbă , pe care v-am mai spus-o dar mi se întâmplă des să mi-o amintesc, care spune "socoteala de acasă nu e tocmai ca cea din târg". În cazul de față, eu tot fac estimări și socotesc cât timp ne ia să facem lucrările, dar tot nu-mi iese. Și mă enervează la culme, căci în general sunt un bun planificator pentru lucrurile pe care știu să le fac . În cazul de față, nu se aplică...
Deci, oarecum alarmată după 4 zile de muncă înmuiați în ploi și "aproape nu aveam acoperiș" am reunit forțele din mai multe direcții să facem o dată acoperișul. Vizionam prognoza meteo de 5 ori pe zi, pe mai multe siteuri. Doar nori, se poate lucra.
13 octombrie 2015
Claca din sambata dintre ploi.
6 octombrie 2015
Drumul
În drumul nostru de la oraș spre căsuță , spre satul nostru avem de parcurs o porțiune mai sălbatică, dar pitorească. Sunt dealurile Clujului, și un drum șerpuind pe coamă. Urci destul de bine fără să îți dai seama, în depărtare vezi sate și câte o turlă de biserică iar sus pe vârf antene, semne ale civilizației secolului XXI. De fiecare dată ceva din acel peisaj mă fascinează, iar gropile și faptul că nu este drumul asfaltat râmân ca o bombăneală , o rămășiță de orășean care se sperie de un drum neasfaltat.
5 octombrie 2015
Apa, din nou
"locuință lacustră" |
După atâtea ploi, am mers să vedem ce mai face căsuța. Ei bine, căsuța "plutea" într-o baltă de toată frumusețea.
Nu ne-am chiar mirat, căci ne așteptam, de fapt chiar plecasem pregătiți cu un hârleț la noi, pentru a săpa un șanț de la casă spre lac, pe care să se scurgă surplusul de apă.
Dar totiși, chiar dacă ne-am așteptat ,nu ne-a plăcut să o vedem chiar așa.. înotând.
Este fascinant să experimentezi în realitate cum ceea ce ai învățat în teorie, se chiar aplică. Adică știm principiul vaselor comunicante care spune că apa va sta la același nivel , orizontal, în mai multe recipiente care au legătură unele cu altele. Și mai știm că dacă are o mică pantă, oricât de mică , fie ea și 1 la mie apa va curge.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)