Prajitura cu nuci si struguri

Mi-am amintit de aceasta prajitura cand am fost acasa , caci mama o facea destul de des mai demult, cand eram mici, dar la un moment dat a uitat de ea. Nu o mai facuse de ani buni, caci nici bucatarul nostru nu o stia (si ne cunoastem de 9 ani, deja!). Asa ca am rugat-o sa ne faca. Mama mea e perfectionista, ii place sa urmeze retetele. Mai ales la prajituri, nu te joci cu cantitatile foarte mult caci nu mai iese. Cum are multa experienta le stie principial, rapoartele intre ingrediente, dar tot a insistat sa isi gaseasca cartea de bucate din care o facuse. Adica cauta acul in carul cu fan. Pana la urma, la incurajarile noastre (hai ca iti iese si asa), a facut fara reteta. Si a iesit foarte buna, bineinteles!
O foaie, o umplutra si un grilaj deasupra. Cantitatile sunt pentru tava mare! Daca veti sa le scadeti, aplicati regula de 3 simpla!
Aluat:
600 gr faina
300 gr unt
1+1/2 plicuri praf de copt
3 galbenusuri
3 linguri de lapte

Umplutura:
5 oua (separate albus- galbenus)
200 gr zahar
200 gr miez de nuca macinat
500 gr boabe de struguri
Metoda:
Aluatul:
Amesteca faina si untul pana devin un aluat nisipos (se poate si cu robotul de bucatarie), adauga apoi galbenusurile si laptele prin framantare. Aluatul se pune la frigider minim o jumatate de ora (se poate lasa si de azi pe maine). Din 2/3 de aluat se intinde o foaie si o treime se pastreaza pentru un grilaj de deasupra.
Interiorul: se bat albusuri spuma, se adauga zaharul, galbenusurile, nuca si strugurii (in aceasta ordine). Tava se unge cu unt si faina, se pune foaia, umplutura si deasupra daca ai rabdare sa faci grilaj de aluat, iese foarte frumos.
Cuptorul se preincinge si se coace la foc potrivit (180-200 grade) vre-o 45 de minute.
Recomandarea este de a folosi struguri care nu au samburi multi si mari, caci vor deranja!
este excelenta, mie imi aminteste de copilarie :)

"Turn" de cartofi

 E greu sa te lasi de fumat... la fel de greu este sa te lasi de mancat carne.... cred ca de fapt este exterm de greu sa te lasi de un obicei bine inradacinat. Pentru mine cel putin este foarte greu. De aceea am mare respect pentru cei care reusesc sa se lase de fumat, pentru vegetarieni, pentru cei care mananca hrana cruda, caci eu stiu ce greu este sa te abti (chiar daca ai un crez). De ce zic asta? Cine ma cunoaste stie ca nu fumez... nici nu vreau sa ma las de mancat carne (nu sunt o carnivora, dar mi se mai face si pofta). Ei bine... de aia zic, caci am exagerat ieri seara ca slaninuta. Asa cu o pofta am mancat incat nici nu stiu cat... Azi dimineata am aflat : prea mult pentru ficatul meu, care isi manifesta protestul la mine  prin urticarie. Mi-am umplut o mana de bubite! :)
Nu sunt bune extremele! deloc! Aveti grija . Caci si voua vi se poate intampla. Si nu numai de slanina este vorba.
Turnul de cartofi a fost o joaca- un experiment inceput in primavara "plantat" in gradina urbana a  parintilor mei de Rusalii (cam tarziu) si recoltat acum.
Tema: sa folosim " gunoiul" produs de noi si sa il transformam in ceva util. Asa ca in loc sa ne aruncam cauciucurile pe o groapa de gunoi a orasului si sa zaca acolo sute de ani pana se vor descompune, le-am folosit ca recipiente pentru a cultiva cartofi.  Cu ocazia aceasta, am vrut sa demonstram si faptul ca pamantul nu este "rau" acolo unde le-am pus, caci se pot creste legume aproape oriunde.
Ideea am luat-o de la un domn gradinar extrem de simpatic- ai mai jos linkul despre cum se face. daca nu stii franceza, nu-i nimic, imaginile vorbesc singure.

click aici pentru: turn de cartofi- plantare

click aici pentru turn de cartofi- recolta

Ce vreau sa subliniez: pentru a creste acesti cartofi a fost nevoie de vre-o 2-3 ore in primavara pana am umplut cauciucurile cu pamant bun (luat din compostul din gradina) si am pus cativa cartofi incoltiti din pivnita si inca vre-o ora toamna pentru a-i recolta. Intre timp, au mai fost udati ocazional de catre parintii mei cand a fost seceta. N-am arat, n-am greblat, n-am scos buruieni (caci humusul folosit nu avea seminte de buruiana), n-am cules colordo de pe ei, nu i-am stropit, nu i-am sapat, i-am lasat in plata lor sa se faca. Noi i-am plantat cam tarziu si nu am apucat sa punem decat inca un rand  de cauciucuri, planta urma sa dezvolte radacini si sa faca tuberculi, odata ingropata in pamant nou.

 

Am ales un loc in gradina

 Am folosit cartofi incoltiti care urmau sa fie aruncati pe complost

 I-am ingropat in pamant bun (compost matur)

 Candva prin vara, crescusera bine, inainte de a le adauga al doilea cauciuc peste

 La recolta

 Pamantul ramas l-am nivelat cu grebla, si l-am acoperit cu frunze (mulci) iar l aprimavara va fi bun de semanat.

Mica recolta

La surechi (magyarul szuret) sau cum se face vinul de casa

" Acolo ce-i? " intreaba puiu venit de afara cu bujori in obrajori, cu o foame de lup. "E carnita". ii raspund. "pune una aici", imi spune cu un ton poruncitor si imi arata farfuria din fata lui, in care astepta aburinda o supa de carne. Asa ca azi la pranz puiu a mancat alternat 2 linguri de supa cu galuste , una de snitel de cotlet de porc. Asa mananca muncitorii din vie :). Si-apoi a dormit 3 ore.
Gata cu seceta! In sfarsit ploaie! Nici vacile nu prea mai dadeau lapte caci veneau flamande de pe pasune. Totul era uscat. Acum, ca ne-am decis sa culegem strugurii, a plouat toata ziua. Ei, dar nu-i bai, caci a fost dintr-aia subtire, mocaneasca, si ieri cand i-am cules ne-a mai scutit.

Storsul strugurilor se face cu vreme si cu rabdare. I-am cules, i-am dat prin zdrobitor cu o zi inainte, si i-am lasat sa stea peste noapte caci mai iese zeama din ei. Puiu a cules cot la cot cu noi. Noi puneam in cos, el culegea si baga in gura. Si-a facut plinul de struguri!

Azi, la fel de harnic, cand i-am pus in saitau (storcator), statea constiincios cu cana sa curga mustul. A baut de-a facut broaste in burta!
La tara  avem doua soiuri de struguri pentru vin - unii s-au copt foaret bine si au fost atat de dulci incat n-a mai trebuit sa adaugam zahar. Stii cum face tata proba zaharului? Cu un ou nefiert - atat zahar se pune, pana pluteste oul. Tata face vin in fiecare an, de cand ma stiu. Si ii iese destul de bun!

Pe must l-am pus in damigene la fermentat cu dop cu furtun, al carui capat sta intr-un recipient cu apa -asa poate iesi gazul produs, dar nu intra nimic din extrerior. Peste vre-o luna- doua, cand nu mai scoate bule, se trage intr-alta damigeana.

Experimente

Bucatarul nostru a fost mai distrat in ultimul timp si s-a apucat de ceva experimente.... dintre care unele mai reusite, altele mai putin reusite.
Iar cum aici nu vorbim despre cum nu se face o mancare, va voi povesti de rosiile uscate din tomna aceasta. Adevarul este ca la un moment dat, dupa ce weekend upa weekend consttam ca iar avem rosii pentru bulion si trebuiau fierte, catre sfarsitul verii ni s-a cam acrit de aceasta activitate si ultima tura de rosii in exces am pus-o la uscat. Cum? Taiate in 2, o idee sarate, puse pe tavi, la soare . Era soare puternic inca la inceputul lui septembrie. Seara le aduceam in casa , sa nu prinda umezeala peste noapte. Si asa au stat cam 2-3 zile in soare dupa care a venit ploaia si a trebuit sa le bagam la cuptor (la foc mic, cu usa de la aragaz semideschisa). Apoi le-a bagat la congelator caci a doua zi plecam in vacanta si nic ulei de masline nu aveam. Altfel, le-am fi pus in borcane cu ulei de masline. Din aceasta aventura au iesit niste rosii delicioase, noi le-am mancat cu paste si au un gust mult mai intens, mai concentrat.
Un alt experiment care iar s-a intrerupt de plecarea noastra este painea cu maia. La capitolul acesta ... mai trebuie sa studiem si sa incercam (noi.. cum sa il ambitionam pe bucatarul nostru), iar el, cum sa o faca mai reusita. Painea cu maia ne placea proaspata.. dar deja a doua zi era prea tare pentru puiu.
Oricum, fara numeroase rateuri, nu mai invatam nimic nou.
Uite in schimb ce frumos arata painea (cu drojdie e bere) pe care a facut-o ieri bucatarul nostru- e cu fundul in sus si se vede pe fund foaia de varza pe care o pune de obicei in forma de copt.

Jucarii de weekend

Am petrecut inca un sfarsit de saptamana linistit la tara. Impreuna cu puiu ne-am confectionat o prajina cu care am cules ceva pere, am dat dupa nuci .... mai mult dupa frunze caci inca nu am gasit tehnica culesul nucilor. De bine , de rau am strans totusi 2 galeti - ne-au ajutat graurii si ciorile. In schimb bucatarul nostru a experimentat pe viu ce inseamna ca nucul e casant, adica a tras prea tare de o creanga si s-a rupt- ditamai craca, inca de la trunchi. Fiecare dintre noi stie macar o persoana care a cazut din nuc, asa este? Si de cele mai multe ori s-a rupt craca sub el. De aceea am insistat sa nu se urce in copac. Nimeni.
Eu m-am jucat cu pliculetele de seminte. E primul an cand imi iau din gradina seminte pentru la anul. De obicei le luam de pe la vecini, din magazine, etc. Dar e mai important sa le am pe ale mele, de la plante care deja au crescut in solul meu, sunt adaptate la conditiile din gradina mea, sunt crescute fara chimicale si stiu ca la anul  vor fi mai bune. Iti dai seama ca in acea samanta sta stransa o gramada de informatie adunata din generatie in generatie (an de an)! Este fascinant cand ma gandesc ca atunci cand o fata mergea la casa ei si se intemeia o noua familie, semintele faceau parte din zestrea ei, la fel si plamadeala. Ea trebuia sa aiba grija de seminte in fiecare an, sa  le cultive si toamna sa stranga iarasi altele pentru anul urmator.
Sigur, se gasesc in comert destule seminte. Dar plantele sunt foarte putin variate :trei feluri de rosii, vre-o 2 de patrunjel, 2 de morcovi si pot continua.... Industria semintelor nu a lasat natura sa isi faca treaba singura, iar cele mai puternice plante sa creasca (de unde noi am fi putut lua semintele cele mai bune). Selectia s-a facut dupa criterii e genul "sa creasca repede, sa dea productie mare.. " nu conteaza ca va trebui sa suporti viata plantei firave cu chimicale.
Dintr-un dovleac pe care l-am tinut pentru seminte i-am facut lui puiu doua jucarii : Bobi si Tita.
Eu m-am distrat sculptandu-i, iar seara am pus lumanari si puiu a observat cu incantare umbrele pe perete.
Tati in schimb a facut niste barcute cu vela din jumatate de coaja de nuca, un chibrit si o frunza.