Supa de august

O supa rece de legume, inspirata din supa spaniola gazpacho, dar nu mi-am permis sa ii spun asa caci nu am respectat reteta traditionala.
O reteta in imagini sugestive.

1. Legume de calitate, de gradina, proaspete,  nu recomand legume din supermarket. 

Pentru 6 portii (mai putin nu merita sa faci,  e asa de buna incat sigur o persoana mananca 2 portii) :

2. Blenderul meu nu le toaca daca sunt mari asa ca le-am taiat bucati

3. Le-am blenduit amestecat, fin, dar au mai ramas bucatele mici

4.Sare, ulei de floarea soarelui presat la rece (de masline nu aveam), piper, busuioc.

5. La frigider o jumatate de ora, dar se poate si la temp camerei . Eu am mancat prima portie (de foame ) imediat dupa ce l-am terminat.

6. Cu paine prajita, sa tina un pic de foame :). Ojoaca!

Fan Fest la Rosia Montana

"Meregem la Fan Fest?" ma intreba dragul meu vineri pe la pranz. Eu in Deva, el in Cluj, in conditiile in care weekendul era programat pentru lucru...... si ultima data cand vorbisem de Rosia Montana era cred ca prin iarna. "Am vorbit cu J, caci e ziua lui si e acolo deja, mergem doar o zi si sambata ne intoarcem", continua cu entuziasm.
Am mers si bine am facut. Normal ca am pus cortul pe intuneric, si l-am pus invers, de-am dormit cu capul in jos, dar n-a contat caci pentru 4 ore.
Ce mi-a placut la Rosia? Peisajul, minunat, salbaticia locului si asezarea in sine. In mine n-am fost dar am inteles ca si galeriile sunt unice in lume. Iar fondul construit, (pastrat  dar deteriorat) asezarea,  casele si bisericile sunt minunate.
Si mi-a mai placut initiativa Asociatiei "Arhitectura. Restaurare. Arheologie" care prin lucruri simple a inceput sa dea viata si sa contureze un alt tip de activitate pe langa cea de minierit la rosia montana. Si anume un turism am putea spune academic.
Ei organizeaza scoli de vara pentru studentii la arhitectura care invata practic cum  se face o restaurare la o casa. Primul beneficiu ar fi ca se restaureaza corect  constructii cu valoare de patrimoniu. Pe de alta parte se folosesc materiale si tehnologii locale :pasta de var folosita e luata dintr-un sat din zona care mai demult  avea ca principala activitate exploatarea zacamintelor de calcar si prepararea varului pentru constructii, dar in timp cererea pe  piata locala fiind tot mai mica, si oamenii trecand la folosirea cimentului, aceasta activitate economica s-a diminuat. Daca in schimb, vecinii lor (ex. de la Rosia Montana) revin incet, incet la modul traditional de construire (reparare, restaurare) a caselor, cererea va creste iar. Uite un alt exemplu de a sustine activitatile locale, de a cumpara local.
Pe langa studentii care invata , mai sunt muncitori locali tineri care facand, invata tehnicile traditionale.  Ei sunt angajati pe timpul santierelor de vara si pe langa un venit , ei invata meserie, si chair vara aceasta a avut loc si un schimb de experienta cu meseriasi din Anglia, care au venit la un santier de aici. Cateva gospodarii au si ele de castigat caci asigura cazarea si masa.
Acesta este doar un model.
Dar gandeste-te caci tabere educationale in Rosia Montana se pot organiza  si pe alte teme- de arheologie, de turism rural, eco, de agricultura ecologica, studii sociale, si cate ar mai fi! Iar localnicii ar avea cu siguranta o alta viziune asupra minieritului cu bomba, in momentul in care ar avea venituri si din alte activitati.
Mesajul mie mi-a fost foarte clar: povestea de la Rosia Montana este deja de 15 ani , timp in care politicieni destui s-au perindat. Nu trebuie sa mai asteptam de la ei nimic. Dosarul ca Rosia Montana sa fie clasata sit UNESCO zace la Ministerul Culturii, poate o data si o data o sa-l trimita la Paris.
Intre timp,
O alta initiativa minunata este proiectul "ADOPTA O CASA" din Rosia Montana, pentru cei care vor sa ajute, sa se implice. detaliile sunt pe site.
Dar ce mi-a placut cel mai mult a fost lumea pasnica de la festival. Cred ca majoritatea de acolo au venit pentru ca stiu povestea si sunt impotriva proiectui monstruos al RMGC, si nu  doar sa se imbete, sa luzareasca si sa asculte muzica.
E de apreciat faptul ca toate formatiile care au cantat au venit voluntari si organizarea in sine a fost cu voluntari.
Prin toate lucrurile acestea Fan Fest este un festival unic si ma bucur ca am participat.

Caldura mare si despre eco-cartiere

Caldura mare... ce sa facem ce sa facem? A! Stiu! Imi cumpar aer conditionat in casa! Cam asa raspund cativa dintre noi la provocarile climei din ultimul timp. Asa ne comportam si cu pamantul. Nu este apa? Irigatii!  Sunt buruieni? Ierbicde! Dar este oare  aceasta o rezolvare sau o amanare a gasirii unei solutii care pe termen lung sa nu lucreze impotriva ta? 

Ce este un eco-cartier sau mai bine zis cum poti avea o locuire urbana in termeni ecologici?

Am vizitat un eco cartier in Germania acum 5 ani si nici nu stiam ca este asa ceva. Pe atunci, mintea mea de student nu putea cuprinde vederea de  ansamblu si ce principii stateau in spatele acelui ansamblu de cladiri. L-am retinut, totusi, caci era altceva! Cateva blocuri de locuinte colective impanzite de panouri solare, cu vegetatie ce se catara pe ele, cu balcoane sprijinite de stalpi (si nu in consola cum este “cool”), alei printre blocuri pavate sumar cu pietris sau cateva lesezi printre care creste troscotelul, masini lasate la marginea ansamblului in  parkinguri,si tramvai sau biciclete care aveau voie sa traverseze cartierul. Am descris imaginea Cartierului Vauban din Freiburg, Germania,  filtrata de mintea unei studente la scoala de arhitectura din Cluj. 

Acum, dupa cativa ani, recitesc si inteleg mai multe. 

Un eco-cartier apare in primul rand din dorinta si vointa unui grup de oameni. Ei se asociaza cu scopul de a-si construi un bloc  de locuinte sau ansamblu de mai multe blocuri , fara asa aiba un promotor extern. Ei sunt promotorii, adica cei care fac sunt si beneficiarii.  

Din punct de vedere finaciar, aceasta le permite ca pretul pe care l-ar fi platit pentru profitul intermediarilor (investitor, promotor, etc) sa il transforme in pret platit pentru a creste calitatea contructiei si respectul pentru mediu atat in executia cat si pe parcursul utilizarii blocului de locuinte.

Un alt lucru special pe care nu il intalnesti la locuintele colective clasice sunt spatiile comune care se folosesc de catre toti membrii micii comunitati. De exemplu, eco-cartierul din Strasbourg a luat viata din vointa a 10 familii. Blocul cu 11 apartamente are spatii care se folosesc la comun: camera de oaspeti, atelier, spalatorie, boxe pentru depozitare, gradina, sala de festivitati (chefuri, zile de nastere). Aceste spatii sunt necesare unei familii, dar nu le foloseste asa de des incat sa nu le poata impartii cu alte familii (inclusiv echipamentele cu care sut dotate). Acest tip de locuire se mai numeste locuire participativa. Este o comunitate formata din membri care se cunosc toti intre ei, se ajuta, sunt toleranti, isi rezolva neintelegerile si au reusit sa ajunga la un numitor comun 

Un eco-cartier este responsabil fata de mediu. La  Strasbourg blocul de locuinte este facut din lemn (material regenerant), izolat termic cu lana, a fost dotat cu panouri solare pentru apa calda menajera. Inclusiv locuitorii lui au diferite practici eco-responsabile: fac compost din resturi vegetale, folosesc apa de ploaie pentru irigarea gradinilor de legume de pe langa bloc, au ales aparate electrice de uz casnic economice. 

Eco-cartierul din Freiburg este un ansamblu de mai multe cladiri , unele reconvertite din foste cazarmi militare. Aici, masinile sunt lasate in 2 parkinguri de la marginea cartierului, dar sunt multi locatari care nu detin o masina. Cartierul este bine deservit de transportul public (tramvai). 

Cladirile sunt adaptate si pentru persoanele cu deficiente locomotorii : 2 blocuri de locuinte sunt legate cu pasarele intre ele astfel incat a fost posibila montarea unui singur lift ce le deserveste. 

Toate exemplele despe care am povestit nu par imposibil de realizat. Totusi sunt gesturi mici care insa fac o diferenta uriasa pe termen lung pentru locuitorii acestor cartiere si ne dau un exemplu ca se poate sa locuim responsabil si la oras. 

Iata un video despre Eco-cartierul din Freiburg

Pizza cu mazare, dovlecel, cas si ceapa

Ei,ei, dragul meu blog! De cand nu am mai scris aici! Azi insa e musai caci am mancat o cina inedita:
Bucatarul nostru, asa cum face el de cand il stiu a gatit din ce a avut, o noutate. El foaret rar citeste retete, cred ca doar cand a invatat sa faca blatul de pizza l-am vazut studiind. El gateste intuitiv si foarte rar s-a intamplat sa nu aiba o intuitie pe gustul meu:)
Aveam mazare, dovlecei, ceapa , toate cultivate de noi si aduse din gradina de la tara. Asa ca a facut un blat de pizza (reteta o gasesti aici) peste care a taiat rotocoale de ceapa, felii subtiri de dovlecel, a ras cas, a presarat boabe de mazare si patrunjel taiat. Sare, piper, si la cuptor cu el! Ai crede ca mazarea nu se face, dar sa stii ca s-a copt. Era asa de frageda, caci n-avea nici o sansa sa ramana nefacuta. L-am servit cu putin iaurt deasupra.
Delicios!

Sunt tare mandra de puiu ca a invatat la doar cei 3 ani si 4 luni ai lui sa mearga pe bicicleta fara  roti ajutatoare. Sa vezi cum radia de fericire cand a vazut ca merge singur. Multumiri multe bunicului care cu farmecul, increderea si rabdarea lui a facut posibil acest mare eveniment!

Tarta cu urda si spanac

Azi am dat cu banul cine sa mearga cu puiu in parc. Eu sau bucatarul nostru.... n-aveam nicicare tragere de inima si normal, a iesit el, dar am mers eu... de ce? fiindca fiecare trebuie sa faca ce se pricepe mai bine. initial m-am bucurat si m-am gandit ca ce ar fi sa fac tarta cu urda si spanac. dar cand am vazut ca trebuie sa fac ceva blat pentru ea..... am schimbat foaia si l-am rugat sa faca el tarta , ca ma duc eu in parc.
asa ca specialistul nostru in bucatarie ne-a facut o cina minunata.
Blatul a fost de pizza- aprox. 500 gr faina, 300 ml apa calduta, 25 grame de drojdie, un pic de sare si un pic de zahar. A facut un aluat obisnuit si a dospit cam o jumatate de ora timp in care a pregatit umplutura. A zdrobit vre-o 4 catei de usturoi i-a pus in tigaie in ulei, alaturi de 500 gr spanac proaspat si le-a lasat la scazut sub capac. Cand a fost gata, l-a tocat mare, l-a pus intr-un castron si a adugat 250 grame de urda, 2 oua batute pentru papara, sare, piper si nucsoara (duap gust).
A impartit aluatul in 2 si a intins doua foi. Tava a uns-o cu ulei si a presarat-o cu faina, a pus foaia intinsa, umplutura si a acoperit-o cu cealalta.
A pus-o la cuptor imediat, nu a mai dospit. A stat in cuptor cam 20 de minute la foc mare- timpul difera de la cuptor la cuptor.

Minunata!
Recomandarea bucatarului pentru cei carora le plac gusturile mai tari: sa incerce o branza mai cu caracter, un gust mai puternic, gen feta, gorgonzola, parmezan etc.