Imi place

Cred ca blogul acesta se trasforma in jurnal de calatorie.
Sunt tot pe drumuri in ultima vreme, si ma bucur caci vad si tara cu ocazia aceasta. Stii ca se zice sa iti scrii dorintele pe care le ai si lucrurile pe care vrei sa le indeplinesti in viata aceasta? Caci atunci se vor indeplini. Eu acum vre-o 5 ani am scris ca vreau sa vad Romania. Si atunci habar nu aveam cum o sa fac ca sa se indeplineasca, nici macar nu mi-am propus sa fac sa se indeplineasca, si iata ca vin cadou aceste calatorii, ca un castig suplimentar la activitatile  pe care le desfasuram acum.

"Ia uite - parca si arhitectii sunt mai talentati aici decat la noi" (Cluj), spuneam dupa ce ajunsesem de cateva ore in Timisoara si admiram santierul din poze. Am mai fost in Timisoara , de fiecare data incantata de loc si de evenimente. Eram studenta pe atunci, cu capul in nori si interesata de altele.
In seara aceea ne-am plimbat pe strazi, am apreciat calitatea spatiului urban, a pietei baroce ("unde nu te sufoca pe tine ca pieton exagerarea de mese inghesuite pe trotuare sau ca in Piata Muzeului de la Cluj), am observat mulitudinea de parcuri in relatia cu raul am experimentat un pietonal adevarat si am suspinat ca eh, la Cluj nu-i asa de fain.....
Urmatoarea seara am ajuns sa intram in vorba cu un timisorean, care cand a auzit de unde suntem a inceput sa ridice in slavi Clujul, ca ce nivel academic, ce oras frumos si curat, ce cladiri aranjate. Si noi ne miram, dadeam din umeri... mai ascultam, mai radeam in sinea noastra.... cand spunea ce rau e la timisoara, ce ingusta e administratia, ce prost au restaurat bastionul, etc....
Ma bucur de conversatia cu acest baiat caruia i-am si uitat numele, caci m-a facut sa inteleg ca iar am ajuns sa compar si sa ma plang, in loc sa vad partile bune. E clar ca avem o predispozitie de a deveni negativi si e clar ca din cand in cand o scuturare nu strica.

Si uite ma autoprovoc sa gasesc acum ce imi place la Cluj.
Imi place strada Kogalniceanu , cu teii infloriti, am studiat-o casa cu casa si pentru mine e locul cel mai frumos din Cluj.
Imi plac stradutele pietonale pavate cu piatra cubica de pe langa zidul cetatii.
Imi place ca de fiecare data cand conduc in Andrei Muresanu ma pierd pe stradute si astfel mai descoper cate o casuta cu un detaliu fain. Si imi place ca uneori am nevoie de harta sa navighez prin Cluj, desi conduc de cativa ani.
Imi plac ratele de pe Somes, care stau ore in sir cu fundul in sus cautand hrana.
Imi place targul permanent de pe langa Casa Matei, itotdeauna cand am treaba in centru fac cumva sa trec pe acolo.
Imi plac casele su gradina transformate in cafenele si puburile din pivnitele boltite.
Imi palce la"Via".
Imi place sa imi cumpar creioane de la tanti ungurioaca de la "De scris".
Iubesc casa verde cu imagine interbelica de pe strada Republicii a carei iedera e acum rosie foc si pe care doar criza o mai salveaza de la disparitie.
Imi palce sa mananc Jiaozi la cocioaba chinezoaicei de pe Horea.
Imi place sa locuiesc in Zorilor.
Imi place "Fabrica de pensule".
Imi place ca avem bazin olimpic unde pot sa inot.
Imi place ca avem partia de la Feleacu unde invata puiu sa schieze.
Si imi place ca biserica Unitariana din centru a afisat banerul cu lupta pentru salvarea Rosiei Montane

Si mi-s dragi  o groaza de oameni care fac acest oras frumos.

Ia spuneti acum voi, ce va place la orasul vostru- fie el Clujul sau altul?

BANAT....cateva imagini de drum...

My tree of life

Sunt fericita. Nu stiu ce s-a intamplat, dar  mi-a revenit pofta de a picta pe sticla.
Am primit vaza aceasta de aproape un an si de atunci coc ideea de a picta ceva special pe ea, ceva cu un mesaj. De multe ori obiectele pe care le pictez le fac cadouri si imi place sa spuna o poveste, una graitoare in imagini, sa fie o parte din credintele mele care ajung la cineva drag. Acum vor ajunge la sora mea.
De-a lungul anilor m-au urmarit cateva simboluri sau poate nu ele pe mine ci eu pe ele. In orice caz, copacul vietii si spirala ma pasioneaza. Iar prietenul Klimt mi-a aratat ca se pot pune amandoua intr-un singur cadru. Spirala e continua, se invarte, nu are inceput nici sfarsit, nu stii unde se indreapta, nici de unde a pornit, nu are dimensiune, nu are limite, nici stare, este dinamica si in continua miscare. Pentru mine spirala este infinitul. O folosesc des pentru ca ma reprezinta.
Copacul vietii este un simbol foarte puternic pe care il regasesc mereu in mai multe doemnii ale vietii, apare in simbolistica popoarelor antice, ca si spirala dealtfel. E simbolul existentei, a intercoectivitatii intre toate formele de viata pe pamant. Este mereu viu si graitor. E o celebrare a vietii. Pentru mine e bucurie, continuitate si concentreaza esenta vietii.
Uita-te la el! Nu ti se pare complet? Poti citi povestea?
Oare ce culoare sa-l fac? Negru pentru contrast, cupru sau alb ?  Am ales alb. Culoarea e doar pentru a-l lumina. Forma povesteste aici.

Uite aici si alte lucrari de-ale lui Klimt

Jurnalul unui protestatar pasnic dar hotarat

Imagine realizata de Márkó László*

Duminica trecuta, pe 1 septembrie  a fost primul meu protest amplu la care am participat. Poate ca pentru  multi  a fost asa. Am urlat pentru salvarea Rosiei Montane cat m-au tinut plamanii pentru patru ore.  La sfarsit, palmele ma ardeau, picioarele  ma dureau, eram inghetata si  ragusita. Pe semne ca am facut treaba buna.

Eram in concediu cand am citit ce lege a trimis Guvernul spre aprobare. Am fiert, am zis la ce sa imi iau pamant in Romania?, imi vine sa plec, nu mai vreau sa aud, dar unde sa ma duc? Nu mai bine pleaca ei? Suna mai bine. A? Este protest? AM HOTARAT. MERGEM

Dupa doua zile, marti am fost din nou. Cum sa lipsim? Cel mai simplu este sa iei o data hotararea si sa te tii de ea. Imi place sa fiu consecventa. Asa nu mai trebuie sa ma intreb: azi sa ma duc sau sa nu ma duc. Sigur ca ma duc! Asadar, marti eram mai pregatita, cu sticla de plastic si zdranganele in ea si un jerseu la brau. Am urlat, am batut pet-ul pana s-a crapat. Ne-am reintalnit cu prietenii cei vechi, pe care nu-i vazusem de ceva vreme, fusesera si duminica, dar revenisera,  erau si ei consecventi.  

Vineri, s-a simtit oboseala, si pana mi-am dat drumul a durat un pic, dar miscarea si cu urlatul sloganelor se potriveste mai bine dacat sa stai in loc si sa strigi.

Duminica, pe 8 septembrie n-am mai vazut asa ceva la Cluj. Eram oameni pe bd. 1 Decembrie pe o latime de 4 benzi  de circulatie de la Prefectura pana la Sora. Nu stiu cati, nimeni nu stie,  am tot auzit cifre. Eu zic asa: Impresionant de multi. Multi  si variati. Nu doar tineri, ci si mai in varsta, familii cu copii, oameni in toata firea.

Auzi, tu crezi ca oamenii aceia nu aveau altceva mai bun de facut duminica dupamasa decat sa vina sa protesteze imotriva “legii “ (ca acel document nici nu se poate numi asa)? Se pare ca protestul a devenit o prioritate.  Caci ne-a ajuns,  s-a umplut paharul si da pe din-afara. Tu crezi ca le place sa mearga pe jos cativa kilometrii, sa strige, sa stea cu mainile in sus afisand mesaje pe pancarde si fluturand steaguri, in loc sa isi petreaca duminica linistita cu cei dragi. Tu crezi ca dupa 5 ore de umblat, strigat, batut din palme nu esti oboist? Eu azi dimineata de-abia m-am sculat din pat. Si mai au unii tupeul sa zica ca nu stim pentru ce strigam. Ca suntem nebuni, ca si asa nu se schimba nimic. Ei, cum nu se schimba? Fata Clujului s-a schimbat déjà! Au ei, Clujenii  si ardelenii o inertie si se misca mai greu, dar cand se misca, pai aceeasi  inertie ii tine in miscare si se opresc la fel de greu.

Am scris si eu deputatilor si senatorilor de Cluj. Mi-a raspuns prompt doamna Aurelia Cristea, care mi-a inregistrat mesajul, dar nu si-a exprimat opinia. Iar azi domnul Nechita Adrian mi-a scris ca este impotriva  proiectului si va vota NU in parlament. Sa-l fi impresionat multimea de ieri? Oare de ce a raspuns asa tarziu, dupa o saptamana si dupa ce vedetele de la “casa poporului” au aruncat iar cu declaratii? Mie mi se pare ca a cam intarziat. Cat timp iti poate lua sa citesti gluma aceea prosta de lege si sa iei o hotarare?  Profesorul meu de istorie i-ar fi raspuns: Domnule deputat, “pentru astazi prea tarziu, pentru maine prea devreme”.

Bine dara, ne vedem duminica in centru, dupamasa. Pana acum ne-au auzit, dar va rasuna mult Clujul si Tara pana ne vor si asculta.

UNITI SALVAM ROSIA MONTANA!

* D-l Márkó László, sper ca nu va suparati ca folosesc imaginea dumneavoastra pe blog, as fi cerut permisiune inainte daca stiam cum sa va gasesc, (sunt prea multi cu acest nume pe facebook). O pot retrage daca considerati. Multumesc.

Punct si de la capat

Sunt momente in viata cand simti ca e punct si de la capat. Ca ai gasit un nou drum care are mai mult sens si  pe care vrei sa o iei. Si sunt momente si mai putine in care chiar te incumeti si o iei pe acel drum.
Aucm doi ani a fost un astfel de moment pentru mine. Am simtit ca am gasit ceva ce merita. Se numea permacultura. Gaseam o groaza de informatie pe internet, dar o parte din ea era contradictorie. De ce? fiindca era interpretata dupa filtrul diferitilor oameni care au postat-o, inteleasa diferit, scoasa din context, reformulata. Oare ce sa citesc? Oare care m-ar ajuta mai mult? unele erau stufoase, altele prea avansate pentru nivelul meu de intelegere...
Si am luat decizia inteleapta de a merge la un curs de design in permacultura. Acolo s-a facut ordine , acolo au venit oameni cu experienta care asta fac de ani buni, erau trei profesori - unul din Franta, care traise si prin China,  unul din Anglia si unul din Belgia. Toti oameni faini, umblati. Am avut doua saptamani minunate in care am invatat si experimentat mult. La asta s-a adaugat cadrul natural minunat , de tablou de-a dreptul, cum ii spune si numele: "Ermitaj Malin", pe dealurile de langa Beclean.
Asa de mult mi-a placut incat am revenit dupa un an la editia a 3-a, pentru cateva zile. Profesorul din Franta ,Pascal venise de data aceasta cu un cuplu de australieni care erau in drumul lor inapoi spre Australia. Am invatat de la ei alte lucruri.
Oare cine zicea ca diferenta dintre ceea ce sunt acum si ceea ce voi fi pentru un an va sta in cartile pe care le citesc si oamenii noi cu care relationez?
Anul acesta va fi editia a 4-a a cursului  pe care vi-l recomand .
Rupe-ti o clipa din program si citeste mai  multe aici: