Pretul casei noastre din baloti de paie-partea a II-a

Sunt fascinata de umbrele salciei lasate pe tencuiala din pamant

Dupa cum spuneam in prima parte a articolului pe care o poti citi aici, investitia casei noastre din baloti nu a constat doar in bani, ci si in timp si in oameni.

OAMENII

Casuta aceasta a fost facuta in proportie de 80% de catre Mark si tatal meu. Mark este minunatul nostru
"apu" (cum ii zic copiii nostri), arhitectul care nu a visat sa isi faca casa cu mana lui, numai ca asa a iesit
pana la urma. A fost foarte mult  ajutat de tata (bunicul iubit de toti nepotii care au suferit ca nu se mai
juca cu ei, ci mergea pe santierul nostru). Un alt om de baza a fost tatal lui Mark. Am regretat ca locuieste
departe, dar cand venea cate o saptamana se vedea bine cum avansa lucrul la casa.

Pretul casei noastre din baloti de paie-partea I

Cat costa o casa din baloti? Am primit aceasta intrebare de multe ori.
Eu de obicei raspund asa: cat costa o masina?
E prea vaga intrebarea, de aceea nu poti primi un raspuns la ea.
Da, este o casa din baloti, dar pe langa faptul ca folsesti baloti de paie in loc de caramida si polistiren, lemn pentru structura in loc de beton, este ceva diferit fata de casele conventionale care costa acum sa zicem 700 EU/mp?

Intimitatea de la tara sau cum stiu vecinii tot ce faci

Gard tipic de Aiton

"Dar de ce nu aprinzi buruienile alea?", auzeam pentru a 4-a oara in decurs de o saptamana, de la persoane diferite. La fiecare raspundeam altfel, de data aceasta:
"Fiindca vin vrabiile si mai mananca seminte din ele si ne place"...baba a zambit si nu a mai zis nimic (nu se astepta la asa raspuns).
Dar ce sa le spun? Fiindca e ilegal si e nociv pentru oameni si pentru mediu si vreau sa le compostez :)))) ? Ca sa nu inteleaga nimic....

Tanti Veselia

Asadar, deja 2 saptamani.. sau mai bine spus numai doua sapatamani de cand ne-am mutat?
Fiind loc nou, oameni noi, fiecare zi aduce ceva nou astfel ca timpul zboara dar este si plin de evenimente, locuri, oameni, fapte.
Cel mai frumos om pe care l-am cunoscut in aceste doua saptamani este tanti Veselia (altfel o cheama dar eu asa o sa ii spun de acum incolo).

"Tanti, aveti oua?" (eram la plimbare prin sat cu fatuca in carucior, descoperind ulite noi)
"Am cateva, dar haideti intrati"
"Nu mai intram, dati-ne cate aveti, macar pentru astia mici" (eram doua mamici cu pruncii dupa ei); 
"Haideti, haideti, intrati, nu va temeti, ca nu musca" (cainii)
Sfioase... intram in curtea plina de gaini, pisici si caini, spre bucuria copiilor nostri.
"Le aduc niste biscuiti la astia mici"; "haideti, luati si voi".."dar mai luati"
"Lasati tanti ca ne ingrasam"
"Ei, eu la viata mea am mancat si am baut cat mi-o cazut bine; am fost si mai grasa, dar nu mi-am facut griji"
Eu ma aplec sa o scot pe Szilvia din carut sa poata alerga dupa animale si numai ce se pune baba pe un ras de se zguduie toata. Rade cu o pofta ca ne apuca si pe noi rasul. Rade de pantalonii mei, niste salvari largi dintr-aia de mergi la festivaluri vara cu ei, colorati si stransi cu elastic jos la picioare, cu fundul mai jos de genunchi.
"Am 89 de ani , dar n-am mai vazut pantaloni dintr-astia"
Si mai rade una buna, aratandu-ma cu degetul.
"Haideti sa va luati struguri si mere,  ca si asa le bag in bute, le fac jinars, ce sa fac cu ele? Ca io in fiecare zi beu un paharut, doar la ce e si buna viata asta, daca nu ne bucuram de ea?"
Si mere baba in bucataria de vara si se intoarce cu trei paharute.
"Haideti sa beti din visinata me"
"Nu tanti ca alaptam"
"Eee, doara si eu am dat si am baut si n-or patit nimica". Tanti are 10 copii dintre care 4 ai ei si 6 ii avea sotul cand s-a casatorit.
Si ne-am cinstit cu baba Veselia cu niste visinata.
"Sa va luati struguri si mere, ca este de unde, anu' asta o dat Dumnezo"
"No ui la ie , gandesti ca se teme, asa ie; io daca zic sa luati, apoi luati"

Si am plecat de la Tanti Veselia cu zambetul larg pe fata si cu plasele pline.
Ulterior am aflat ca este cea mai batrana femeie din sat; dar cred si eu la ce atitudine are fata de viata!

Ne-am mutat

Un colt din raiul nostru cu un ingeras in el

Pe 8 septembrie 2014 semnam actele la notar si cumparam terenul.
Dupa exact 4 ani, pe 8 septembrie 2018 a fost prima noapte in care am dormit eu in casuta noastra. Da, am reusit sa ne mutam. Nu pe 1 iulie, ci ieri.
Viata este ciclica si minunata. Suntem fericiti ca am reusit sa facem, in sfarsit, acest pas.
Nu, nu este gata. E departe de a fi gata. Pot face o lista luuunga cu ce nu e gata si inca una luunga cu ce deja avem.
E important ca o putem locui.
Vecinii deja ne-au urat bun venit. :)
Urmeaza.... restul. Voi povesti in viitorul apropiat cum am amenajat interiorul.