Punct si de la capat

Sunt momente in viata cand simti ca e punct si de la capat. Ca ai gasit un nou drum care are mai mult sens si  pe care vrei sa o iei. Si sunt momente si mai putine in care chiar te incumeti si o iei pe acel drum.
Aucm doi ani a fost un astfel de moment pentru mine. Am simtit ca am gasit ceva ce merita. Se numea permacultura. Gaseam o groaza de informatie pe internet, dar o parte din ea era contradictorie. De ce? fiindca era interpretata dupa filtrul diferitilor oameni care au postat-o, inteleasa diferit, scoasa din context, reformulata. Oare ce sa citesc? Oare care m-ar ajuta mai mult? unele erau stufoase, altele prea avansate pentru nivelul meu de intelegere...
Si am luat decizia inteleapta de a merge la un curs de design in permacultura. Acolo s-a facut ordine , acolo au venit oameni cu experienta care asta fac de ani buni, erau trei profesori - unul din Franta, care traise si prin China,  unul din Anglia si unul din Belgia. Toti oameni faini, umblati. Am avut doua saptamani minunate in care am invatat si experimentat mult. La asta s-a adaugat cadrul natural minunat , de tablou de-a dreptul, cum ii spune si numele: "Ermitaj Malin", pe dealurile de langa Beclean.
Asa de mult mi-a placut incat am revenit dupa un an la editia a 3-a, pentru cateva zile. Profesorul din Franta ,Pascal venise de data aceasta cu un cuplu de australieni care erau in drumul lor inapoi spre Australia. Am invatat de la ei alte lucruri.
Oare cine zicea ca diferenta dintre ceea ce sunt acum si ceea ce voi fi pentru un an va sta in cartile pe care le citesc si oamenii noi cu care relationez?
Anul acesta va fi editia a 4-a a cursului  pe care vi-l recomand .
Rupe-ti o clipa din program si citeste mai  multe aici:

 

Gradina din balcon

In fiecare dimineata imi ud "florile" si le admir si ma bucur cand incep sa devina fructe si de-abia astept sa se coaca sa le pot savura.
 Am o mica gradinuta pe balcon. Am incercat si anul trecut cu ierburi aromatice dar s-au uscat fiindca le-am pus sus pe parapet si le-a ars soarele prea tare. Anul acesta m-am adaptat si am ales plante iubitoare de caldura (balconul fiind pe sud): rosii, ardei, busuioc.

 S-a strecurat si un cartof, caci aveam o galeata plina de pamant si bucatarul nostru a ingropat un cartof incoltit in ea.. sa vada ce iese. Si uite ca o frumusete de cartofi au iesit! Am zis ca ii voi face lui puiu o portie de cartofi prajiti la toamna, dupa ce ma ajuta sa ii gasim. Da stiu, sunt toxici, la faza aceasta sar pe mine nutritionistii. Cum poti sa cresti un cartof in mod natural si sa il faci prajiti? ei, lasa copilul sa se bucure o data pe an, ca n-o muri din asta. Ar avea un motiv foarte mare sa ma ajute sa recoltam cartofii!

Plantele acestea sunt iubite, in fiecare zi ma uit cat a mai crescut ardeiul, sunt curioasa daca va fi rosu sau verde.

Pentru a pastra umezeala le-am mulcit (adica am acoperit pamantl) cu ce am avut la indemana intr-un apartament de bloc:  pungi de faina,  ziarul de la TIFF (Transilvania Film Festival) etc. Unele sunt plantate in ghivece transparente, foste caserole  de fructe adunate de mama bucatarului nostru. Sunt ideale pentru rasaduri, dar soarele de vara din balconul meu sudic incinge tare pamantul negru, asa ca le-am protejat cu pungi de hartie.

La "creme dela creme" al balconului este mica lada de compost cu rame. Ele mananca toate resturile vegetale si hartiile ce se fac in casa Au o viteza mare de digerare. Mi-s dragi si ele. Fac un pamant foarte bun si fertil (de fapt il "caca"). O sa le duc insa "in vacanta" pana la toamna  in beciul unui prieten, caci e prea cald pentru ele aici. Vremea de pana acum mi-a permis sa le tin aici, dar deja se ingroasa gluma si sunt cam lente.

Cele mai harnice sunt rosiile Cherry - se simt foaret bine in ghivece- acesta a crescut "de magan"(adica n-a plantat-o nimeni) in pamantul din ceva compost facut la rece (nu cu ramele, altul) si de fapt ghiveciul era destinat sa fac rasaduri de rubarba (din seminte)

Si tu poti avea o gradina comestibila in balcon! Crese singura! si e frumoasa. te adaptezi, daca ai balcon mai nordic, cresti frunze multe , daca are soare din belsug, poti si ardei, rosii. E o regula simpla: la soare mult pui plantele pe care le cresti pentru fructe (rosii, ardei, vinete, gogosari), semiumbrit cele pe care le cresti pentru frunze sau radacina (restul).

O nunta mandra in Maramures

Am avut un weekend minunat! Am gustat dintr-o mica farama de  Maramues.
Ce sa va spun? Cat de minunat este Maramuresul? De parca nu ati mai auzit! Poate ati si vazut! Si eu l-am mai vazut, am fost de mai multe ori acolo si m-a fascinat. Sotul meu este din Sighetu Marmatiei. Prima data am mers cu trenul - o calatorie minunata peste multe viaducte si prin dealuri,  luuuuuunga atat cat sa simti ca intri in alta lume. Cand treci in tara Maramuresului nu poti sa te grabesti- ori cu tren, ori cu masina, urci muntele, il cobori, serpuiesti pe dealuri, treci prin sate si intr-un final ajungi. Nu e capat de lume- a ajuns "civilizatia" si aici- supermarcheturi si benzinarii. Pana si la nunti a ajuns "modernitatea", dar nu a mancat-o de tat.
Am avut onoarea (pot sa ii spun asa) de a participa la o nunta de moroseni care mai pastreaza o parte din traditie ca fiind natural sa existe in viata lor. Si fiindca neamul lor e mare, matusa miresei canta in Grupul Iza, care a venit cu drag sa cante la nunta. Asa muzica nu am mai auzit in viata mea. La inceput le-au urat de bine mirilor, apoi au cantat de nici daca nu stiai sa horesti nu puteai ramane pe scaun. Ce mai, Pink Floyd e mic copil pe langa baietii astia. Si am mai vazut la nunta neamuri imbracate in port popular. Bineinteles, de varsta a 3-a, dar totusi erau destule. Dar stii ce era cel mai frumos? ca muzica, jocul, urarea, hora, costumele populare, nu erau scoase din context, nu erau false, erau natural sa fie acolo. Poate ca daca sa fi fost eu imbracata in port popular maramuresean as fi parut ciudata, fiindca nu asta sunt eu. Si asa am jurat noi hora si invartita pana la 3 dimineata (nu ca am fi stiut), dar nu conta.
Pe drum spre Sighet am avut si alte experiente, am ales sa mergem prin Targu Lapus, un drum mai pitoresc care trece muntii spre Cavnic (drum inchis iarna). In targu Lapus, la cofetarie modernitatea s-a inghetat undeva la inceputul anilor 90. Vitrina cu dulciuri a fost schimbata cu una de PAL dar mozaicul, mesele si scaunele erau elegante pe vremea aluilalt.  Si uite ca am putut bea cafeaua - destul de buna- si in aceste conditii. Mai mut, cu 5 lei am luat o cafea, un suc si o punga de pufuleti! Dupa ce am scapat de tiganii cersetori destul de agresivi care ne urmareau pe tot centrul am sarit in masina si urmatoarea halta a fost sa culegem un buchet de flori de camp pentru mireasa. Asa diversitate, asa frumusete de flori, nu o gasesti pe toate drumurile. In Tara Lausului sunt foarte multe fanete, iar in dimineata aceea erau multi care fusesera la intors fanul sau la strans in capite. Am reusit sa facem un buchet variat si colorat, mireasa s-a prins de unde este si l-a apreciat !
Intoarcerea a avut si ea un farmec aparte. Am oprit la o stana sa luam cas si urda de capra  (extraordinare amandoua) si am facut un mic picnic cu bellevue in varful dealului. Era un popas, si la 5 minute dupa ce am intins masa a aparut si o tanti cu cosuri pline de pere- a venit sa le vanda. Nu mori de foame acolo. Abundenta e peste tot!
Desertul ghici ce a fost? Afine! Am facut ca ursul- am cules si am mancat pana ne-am saturat. Sunt dealuri intregi de afine, nu stiu ale cui, dar crescute sigur salbatice, nu plantate. Era o ferma cu afine aliniate si "mulcite" cu cauciuc negru, facuta prin finantare. Pareau mai anemice decat cele crescute de natura. Oare de ce? :)
Erau multi oameni veniti sa culeaga. Noi ne-am multumit doar sa ne potolim pofta.
In Sighet m-am dus de mai multe ori la Memorialul Victimelor Comunismului. Nu este un loc pe care sa il vizitezi doar o data. la inceput am plands, apoi m-am enervat, apoi am avut un deja-vue. De fiecare data am aflat lucruri noi, aveam mintea pregatita sa inteleg si sa asimilez si altele. Trebuie sa il vizitezi, vei intelege multe!
Dar de data aceasta am vazut si muzeul etnografic si mi s-a facut rusine ca o regiune ca Maramuresul sa aiba o asa expozitie jalnica (nu exponatele nu erau pe masura, ci cladirea si expunerea), parca nu au mai primit bani nici de o lavabila de 10 ani!. Nu vorbesc de muzeul in aer liber, ci de cel din centru, unde ploua in cladire si lumina este asa de obscura incat de-abia deslusesti ce scrie pe placute.
Asa ca am gustat inca un pic din draga noastra Transilvanie. A fost ca un castravete crescut in gradina mea cu gust dulce si zemos, cu miez crocant dar putin imbatranit, si cand ajungi la varf, putin amar..... insa autentic.
Si pe final, ia asculta aici- Grupul Iza:
http://www.youtube.com/watch?v=CVXSBrgB7OM

M-am hotarat sa ma fac bine

Da, eu am hotarat sa ma insanatosesc. De mai bine de 3 luni sunt tot racita. De-abia imi trecea una, ca ma apuca iar. Dar erau raceli ce le ducem pe picioare, le neglijam si treceau ele. Ultima, m-a pus la pat cu febra si puroi in gat. M-am dus si eu la medic, s-a mirat sa ma vada caci e prima data cand m-a vazut bolnava si ne cunoastem de vre-o 5 ani. Doar adeverinte si concedii pentrul fiul meu mi-a scris.
"Doamna S. ma mir ca stati in picioare, va scriu concediu o saptamana". M-am bucurat ca aveam multe de rezolvat.
Bineinteles, ca nu plec de la dctor asa usor, fara antibiotic. Si l-am luat, ca ma saturasem de luni intregi de raceala. A fost varianta usoara -  "capitulez, iau pilula si imi ia cu mana", asa cum fac majoritatea oamenilor, "lasa ca nu patesc nimic o saptamana de chimicale".  Si a fost bine cat am luat pilula, dar dupa ce n-am mai luat-o a revenit durerea in gat. "Sunt niste radacini foarte puternice, anul acesta care rezista la antibiotic" imi zice o farmacista. Bine ca ele rezista, dar eu nu rezist la inca o tura . Asa ca din nou m-am lamurit de ce nu ma duceam eu mai des la domnul doctor. M-a mai prostit si alta data cand mi-a facut un vaccin antitetanos cu forta inainte de ce sa nasc. Eu nu vroiam sa fac si el nu ma lasa sa plec.
Asa ca m-am hotarat sa ma insanatosesc eu. Si am inceput cu capul. De acolo pleaca toate problemele asa e? Facem o pauza, capule! Nu ne mai stresam, lejereala totala! Nu mai mergi la serviciu, nu mai ai nici o predare, nu mai trebuie sa termini nimic obligatoriu intr-o anumita zi, nu trebuie sa fii eficient, daca freci menta o zi nu e sfarsitul lumii, iar tot ceea ce vei face zilele acestea va fi din placere. In paralel, ca sa stie capul ca "ma tratez"si sa fie el multumit iau ceva sirop natural de plante si beau ceaiuri ca sa ma mai scoale de pe scaun :).
Si toate acestea puse impreuna au inceput sa dea rezultate ca un adevarat tratament. Mi-am amintit cum era acum 10 ani. Atunci eram mai libera.
Si incep sa gust din libertate. Are un gust tare bun. La mine prima care trebuie sa se elibereze e mintea.   Sa recapete incredere in ea, sa stie ca va fi bine, chiar daca inca nu stie exact cum. Dar daca e deschisa va veni.
Am fost invatati sa avem un loc de munca. Gandeste-te numai la expresia- loc de munca: adica un loc unde sa muncesti, dar de ce nu-i zice o sursa de venit? fiindca un loc de munca e in primul rand un mancator de timp, vointa, libertate, creativitate si cea mai proasta sursa de venit. ironia face , statistic vorbind ca majoritatea lumii merg la locul lor de munca doar pentru bani! Ce trist! De ce? Fiindca asa "trebuie", fiindca asa face "toata lumea", fiindca asa am fost "invatati", fiindca, fiindca, fiindca..... Ii inteleg, si eu ma lupt cu aceleasi ganduri, dar le voi birui intr-o zi.
Ieri am luat ceva din posta si m-am gandit ca postasul imi aduce doar facturi! Oare daca n-as mai avea adresa, nu mi-ar mai aduce? hmm.... vom ajunge si acolo, sa nu mai am de platit facturi. incetul, cu incetul, dar sigur. Si de ce vorbesc de facturi? Pentru ca sunt mana-in-mana cu "locul de munca". Ce scenariu prost e viata traita asa, nu stiu cine l-a scris dat tare netalentat a fost. Multi jucam in acest teatru stupid. Si suntem actori voluntari.
Am auzit o expresie care mi-a placut. " sa duci o viata constienta". Mi-a ramas in cap, ma gandesc din cand in cand la ea.  Tie ce iti spune?

E TIFF la Cluj acum- ma duc la film de la 11.00.  Te-am pupat!

imagine cu o faneata pe valea Muresului.

cum "ajunge" Rosia Montana sub casa mea?

nu lungesc povestea :

http://blog.activewatch.ro/rubrica-cetateanului-necenzurat/ai-si-tu-o-rana-sau-apoteoza-vanzarii-de-tara/

cititi si dati mai departe.