Azi am indraznit sa ne aventuram pe celalalt mal al Muresului in cautarea altor conace de grofi, prafuite, darapanate, in peisaje extraordinare si de la are am invatat un lucru important pe care il voi dezvalui mai tarziu.
Cand pleci cautand ceva anume, nu intotdeauna gasesti numai ceea ce cauti, ci s-ar putea sa primesi mai mult sau poate altceva. Bucatarul nostru care acum are rol de ghid in toata taraseni aceasta mi-a zis" mergem pana la 3 sate mai incolo de Ocna Mures sa ne uitam la ceva castele". Am zis ok si mi-am imaginat ca intr-o ora ajungem inapoi. Ora aceea a devenit 3 si ne-am dat seama ca cele 3 sate sunt defapt 7 (depinde de ce zoom faci cand te uiti pe Google Earth), iar drumul nu e tocmai un E 60.
Dupa cateva dealuri de-a lungul vaii Muresului am ajuns intr-un sat a carui nume nu-mi spunea nimic- Copand. O mana de case... dar am gasit o bisericuta frumusica, bine proportionata, cu niste decoratii dragute ale turnului.
Mergand mai departe in mica noastra excursie neintentionata, fara harta, fara a sti incotro duce drumul si cu un pic de adrenalina de aventura, am ajuns in Gabud. Dupa ce un mos cu o fata senina ne-a asigurat ca "tat inainte trebe sa mereti, sa treceti dealu", eram circumspecta caci in toamna "am mai trecut noi un deal" si nu ne-a chiar placut drumul. De-atunci ne-am jurat ca nu ne mai bagam pe asemenea coclauri. Totusi, existenta asfaltului ma mai linistea. Spre iesirea din sat o mana de copii cu gurile pana la urechi ne fac cu mana (pesemne nu sunt multi care trec pe acolo, trag eu concluzia si ingrijorarea creste). Asfaltul bun serpuieste prin padure, peisajul de vis, curbele stramte si periculoase, uracam, urcam, daca vine vre-o masina din cealalta directie.. nu stiu cum incapem (lasa ca nu vine, numai noi eram pe acele drumuri).... ajungem in varful dealului si hop.. gata cu asfaltul :) ! bun e si drumul pietruit.
Urmatorul sat e populat, sunt gagici care fac jogging pe drum cu telefonul la ureche. Pana si un biciclist asculta manele la telefon in timp ce pedaleaza. Am intrebat la o poarta niste tanti incotro... inapoi. INAPOI? iarasi prin padure... nu , inapoi doar vre-o 100 de metri. e bun. mai un pic si ajungem.
E tare bun umblatul asta prin natura. E chiar tot ce ai nevoie ca sa te dezmeticesti, sa mai iesi din betoane, sa mai lasi cablurile in urma :-)
RăspundețiȘtergereDar mare grija la drum. Nu-i musai sa fie asfalt, insa nici oricum nu poate fi. Ieri am iesit dupa niste catina, si-am ratacit pe coclauri. Am ajuns undeva intr-un lan de floarea-soarelui, si am aterizat cu o roata in singura balta cu noroi mai consistent ce era pe acolo.
M-a scos un camion, pana la urma. Prilej cu care am aflat ca n-am carlig, ca n-am cablu, si ca din doua foi de cort nu se poate improviza un cablu :-) Am avut insa noroc garla. Am oprit un camion la doar 2 km de naufragiu, am gasit un om de omenie, si n-a durat decat 2 ceasuri pana am gasit si un cablu (cu care m-a tractat in 2 minute).
Si uite asa invata omul ca masina lui nu este, pana la urma, un off-road :-)
Noi doar era sa ne impotmolim asta toamna coborand o serpentina cu drum de pamant, in cautarea stufului de la Sic. Am gresit traseul, caci eu eram cu un ochi pe harta si cu celalalt pe puiu care era cam agitat, am vazut ca "se poate si pe dincolo" si ne-am trezit in transee de tractor, patinand si alunecand in mocirla . Am avut un noroc chior ca nu am ramas pe acolo. Deci nu recomand drumul de la Barai la Tauseni. Cand am ajuns la baza dealului un taran se uita lung la noi ("ce-o mai fi si cu nebunii astia").
RăspundețiȘtergereUite ce aflu eu..NOUTATI!!!!Haha...sa nu va temeti sa va aventuratii..dar intotdeauna sa aveti ...PLANUL "B"....
RăspundețiȘtergere